Războaiele romanilor împotriva Daciei au fost în scop de jaf, o răzbunare împotriva regelui Decebal, căruia încă de pe timpul lui Domițian, romanii plăteau tribut, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci, unui rege barbar. Pare de domeniul fantasticului dar, ceea ce au văzut oștile romane în Dacia nu au mai văzut în altă parte a lumii.
Acest tezaur dacic a fost jefuit, s-a pierdut, a fost ascuns, nu s-a păstrat decât într-o mică măsură, așa încât azi nu putem arăta bogăția de odinioară, marele meșteșug artistic al strămoșilor noștri daci. Dar, din când în când, în vatra cea veche carpato-danubiano-pontică se mai descoperă artefacte, cum vedem la Sacoșul Mare (TM), Hinova (MH), Băiceni (IS), Pietroasele (BZ), Sânicolaul Mare (TM) sau Fedeleșoiu (AG), unde în anul 1990 s-a descoperit o frumoasă diademă din aur și smaralde. Pe cornul de aur și pe potirul de la Sânicolaul Mare sunt inscripții care dovedesc că alfabetul în care au fost scrise cât și limba aparțin strămoșilor noștri de dinainte de cucerirea romană.
Fabuloasele comori ale regilor daci au fost căutate și răpite, încărcate în căruțe și transportate la Roma în șiruri lungi, păzite de oșteni. Vederea acestor comori, sclipind sub soarele Romei și cea mai mare sărbătoare pe care istoria universală a consemnat-o, de 123 de zile neîntrerupte, au declanșat cel mai mare exod al popoarelor nomade în Dacia, după romani. Mihai Eminescu scria cu amărăciune ce au însemnat aceste serbări după jaful romanilor; „Mai lungă veselie nu s-a serbat în veci./ Ca la concuista dacă: O sută douăzeci/și trei de zile, Roma, în jocuri sărbători/Zecimi de mii de morți, aleși gladiatori/Și fiare diferite la unsprezece mii/Atât erau de groaznici ai lui Zalmoxe fii!”
Întregul tezaur, 165 tone de aur și 331 tone argint, a fost topit și transformat în monede imperiale cu care Traian a plătit armata, și s-au construit mărețele edificii, magnificul for care-i poartă numele, glorificând măreția împăratului. Prada în aur luată de romani din Dacia a fost atât de bogată încât, în Egipt cursul aurului a scăzut mult după victoria asupra dacilor, căci minele alimentau cu 700 de milioane de denari în fiecare an economia romană și visteria imperiului, care ajunseseră atunci în mare criză.
Distrugerea sanctuarelor, a frescelor, inscripțiilor, a capitalei lui Decebal, nu au constituit doar „cel mai mare jaf al antichității”, spune cercetătorul Gavrilă Copil, ci și cea mai mare pagubă pe care împăratul Traian a adus-o întregii culturi și civilizații universale. Prin distrugerea observatoarelor astronomice, a Calendarelor solare de la Sarmisegetusa Regia, exterminarea preoților astronomi daci, romanii au făcut să se piardă și tradiția dacilor în măsurarea timpului. Calendarul strămoșilor noștri daci atestă calcule matematice superioare ce depășesc cu mult pe cele ale lui Sosigenes din Alexandria, cel care a conceput calendarul italian.
Sarmisegetuza a fost mereu asaltată de căutătorii de comori, români și străini, toate imperiile și-au dat silința să recupereze tezaurul ascuns de Decebal, au răscolit cetățile și sanctuarele dacice, iar comorile găsite înfrumusețează marile muzee ale Europei. Cultura dacilor încă nu este suficient conturată în lumea științifică de pe glob, puțini știu că înaintea cuceririi romane, Dacia era o țară unde s-au dezvoltat astronomia, matematicile, filozofia cu cele mai frumoase principii etice și morale, medicina cea mai avansată din lumea antică, aici preoții-doctori tratau bolile, tratând întâi sufletul, că existau cele mai frumoase legi și cea mai frumoasă religie – Cultul Soarelui. Iar, cele trei tăblițe de la Tărtăria sunt „cele mai vechi mărturii despre utilizarea scrisului în S-E Europei, ele formează cea mai veche bibliotecă europeană.” (I. Popescu-Puțuri, Pe urmele strămoșilor, 1989).
Aproape întreaga cultură a strămoșilor noștri a fost însușită apoi, în mod tacit de către romani și eleni, tezaurul material și spiritual al dacilor îmbogățind cultura altor popoare. Astăzi, tezaurul care a fost luat din Dacia, ar echivala 125 de miliarde de euro, după cum apreciază chiar unii istorice italieni.
