O femeie are nevoie de geniu și de o mare modestie pentru ca ceilalți să-i tolereze inteligența. (Iulia Hașdeu)
Istoria femeilor din România este o tapiserie bogată, țesută cu fire de curaj, perseverență și mult talent de mâinile unui artizan.
De la soții de împărați, regi, domnitori, președinți, mame etc., din vremuri imemoriale și până astăzi, femeile din România au contribuit semnificativ la istoria și progresul societății românești, inspirând generații întregi cu eroismul, curajul și dăruirea lor.
Iată doar câteva exemple din perioade diferite, consemnate de istorie, demne de luat ca model în viață:
Burebista, Decebal, Traian și iubirile lor
Dacii își luau până la treizeci de neveste și își înjghebau mici haremuri. Soțiile astfel cumpărate deveneau veritabile sclave în gospodăriile de tarabostes poligami. Cea mai iubită dintre neveste era sacrificată la moartea bărbatului și trupul ei așezat pe rugul funerar alături de cel al soțului decedat.
Figurile istorice din antichitatea poporului nostru au avut istorii sentimentale diferite:
Burebista – presupusa lui soție, Regina Zina, preoteasă a cultului lui Zalmoxis, apare de multe ori pe niște monede și se pare că a fost asasinată de complotiști împreună cu soțul ei.
Decebal – soția lui, posibil a fost Darda și Decibela, i-a dăruit mai mulți copii, care au fost luați ostatici la Roma dupa primul război daco-roman;
Traian – Pompeia Plotina s-a căsătorit cu Traian, înainte ca acesta să acceadă la titlul de împărat roman.
Soții de domni și domnitori
Rolul femeii aflată lângă un domnitor era de soţie, mamă a copiiilor cuplului princiar, ori ca prieten discret, mijlocind bărbatului calea spre sceptru, dolman şi caftan.
Fie inteligente, frumoase ori intransigente, soţiile de domnitori au fost plasate de orânduiala timpului şi chiar de către soţii lor în postura de personaj din umbră, mereu pe a doua şi următoarele poziţii în ierarhii stabilite.
Marica (Maria) Brâncoveanu (n. 1661 – d. decembrie 1729) a fost soția domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu; ,,Deși Doamna Maria Brâncoveanu a supraviețuit fizic martirizării familiei sale, totuși putem spune că ea a murit de cinci ori, a murit de fiecare dată când cei patru fii și soțul ei au plecat capul sub sabia călăului”, spunea Patriarhul Daniel la împlinirea a 300 de ani de la martiriul brâncovenesc.
După întoarcerea din exil, grija Doamnei Maria a fost să-și crească bine nepotul, ultimul vlăstar brâncovenesc, și să mai strângă ce mai rămăsese din moșiile, palatele și banii depuși la Viena.
Grija ei din perioada văduviei nu acoperă doar familia de sânge, ci în continuare și ctitoriile Brâncovenilor, de care a avut grijă în continuare.
Elena Doamna (1844 – 1873), a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza și prima ,,doamnă” a României moderne, doamna Principatelor Unite, fiind o figură discretă, dar demnă, dedicată carității și educației, asumându-și creșterea copiilor nelegitimi ai soțului ei și sprijinind orfanii după abdicarea acestuia;
Doamna Maria sau Maria Florescu, soția lui Basarab Țepeluș (1482 – 1510) și Vlad Călugărul, era de o frumusețe debordantă și, după ce a rămas văduvă, Maria s-a călugărit sub numele de Eupraxia.
Doamna Mara sau Maria Tolmay a fost soția lui Mircea cel Bătrân, a construit la Târgoviște în 1417, o biserică romano-catolică, dedicată Sfintei Fecioare.
Evdochia din Kiev, cunoscută și ca Evdokia, (n. în prima parte a secolului XV – d. 25 noiembrie 1467 la Suceava, cu mormântul în mănăstirea Probota) a fost prima soție a voievodului Ștefan cel Mare.
Maria de Mangop sau Maria Paleologu (1472 – 1477) a fost o nobilă bizantină, principesă de Theodoro, a doua soție a voievodului Ștefan cel Mare; Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul sunt doar doi dintre cei mai cunoscuţi domnitori, care au lăsat în urma lor copii din flori sau şi-au iubit numeroasele amante în văzul tuturor, sfidându-şi nevestele.
Lor li se alătură, după cronicile vremii, în panteonul iubăreţilor şi Alexandru cel Bun, dar şi Mircea cel Bătrân, despre care se crede că au umplut Moldova şi Ţara Românească cu bastarzi.
Doamna Maria Voichița a fost cea de a treia soție a domnului Ștefan cel Mare, doamnă a Țării Moldovei între 1480 și 1511, având 26 de ani de căsnicie cu Ștefan cel Mare, decedată în 1518 și înmormântată la Mănăstirea Putna.
Păuna Cantacuzino (născută Greceanu), din familia lui Preda Buzescu, a fost soția lui Ștefan Cantacuzino, domnul Țării Românești (1675-d. 7 iunie 1716).
S-a stabilit la moșia Recea din Transilvania, unde a murit singură și apare pictată alături de soțul ei în tabloul votiv de la Mănăstirea „Dintr-un Lemn”.
Ruxandra Basarab, a fost căsătorită de două ori: mai întâi cu Radu de la Afumați (decedat în 1529) și apoi cu Radu Paisie (decedat în 1545);
Despina a fost căsătorită între 1505-1521, cu Neagoe Basarab, acesta fiind un protector al artelor, ajutând material la construirea mănăstirii din Curtea de Argeș și a schitului Ostrov din Călimănești.
Doamna Despina se călugărește în 1545 sub numele de Platonida, apoi se stabilește la Sibiu, decedând în 1554.
Doamna Stanca (n. în a doua jumătate a sec. XVI – d. 1603) a fost soția lui Mihai Viteazul. Tradiția spune că s-au căsătorit în 1584, la biserica din localitatea Poieni (județul Vâlcea);
Doamna Chiajna, fiica domnului Petru Rareș al Moldovei și nepoata lui Ștefan cel Mare, soție a lui Mircea Ciobanul, de trei ori domnitor al Valahiei (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559), a fost o doamnă energică, isteață, urzitoare de intrigi și dornică de putere, dar și o admirabilă mamă, capabilă de orice jertfă pentru copiii ei.
Ea a inițiat ctitorirea a numeroase așezăminte religioase și a înființat în 1552, la Câmpulung Muscel, una dintre cele mai vechi școli românești.
Note: Wikipedia, enciclopedia liberă; InfoCultural; Iorga, Nicolae, Femeile în viața neamului nostru: chipuri, datine, fapte, mărturii, 1912, Tipografia „Neamul Românesc”; Marcu, George, Femei de seamă din România. De ieri și de azi, București, 2017, Editura ,,Meronia”; Marcu, George; Ilinca, Rodica, Enciclopedia personalităților feminine din România, București, 2009, Editura ,,Meronia”.
Material de: Gheorghe Sinescu