Multe mituri și legende sunt legate de Marea Neagră, una din cele mai circulate mări încă din vechime. Ea a fost scena multor întâmplări enigmatice, destul ca marinarii să o privească cu respect și teamă, iar cercurile științifice și istorice să o cerceteze. În apropiere de Delta Dunării, în vecinătatea Insulei Șerpilor există o zonă misterioasă, un „Triunghi al Morții” sau „Vârtejul Morții”, cum o numesc turcii, primii care au făcut cele dintâi relatări despre acest loc misterios.
Din sec. XIII și XIV avem mărturii că în această zonă aflată la 45 km nord-vest de Sulina, un „vârtej alb” cuprindea păsări, corăbii, chiar mici insule pe care le târa în adâncul mării. Studiind acest fenomen, specialiștii afirmă că pe o suprafață relativ triunghiulară de 8-10 km se manifestă o formă de magnetism; cercetătorii ruși și ucraineni spun că există o falie magnetică anormală ce s-ar deschide de la o fracțiune de secundă până la câteva minute, și se deplasează spre litoralul românesc.
Din dosarele ultrasecrete ale Armatei Roșii aflăm că în 31 mai 1944 a dispărut crucișătorul Țiolkovski la sud de Crimeea, ziua în amiaza mare, cuprins de o ceață neagră cu sclipiri verzi, pe 5 dec. 1945, au dispărut 5 bombardiere americane și tot în aceeași zi în acest triunghi dispar 5 bombardiere rusești; căutările lor nu au dus la nici un rezultat. Și mai aproape de zilele noastre se produc astfel de dispariții: în anul 1990, un mic aparat de zbor grecesc a dispărut la 30-40 km distanță de litoralul românesc și oficialitățile elene au cerut ca românii să precizeze coordonatele zonei, pentru a putea fi ocolită.
Rușii sunt foarte îngrijorați de această anomalie, mai ales după ce în anul 1991, de pe o platformă de extracție a petrolului 80 de oameni au dispărut. Legătura cu țărmul s-a întrerupt fără vreun semnal de primejdie, o escadrilă militară a pornit în cercetare, platforma a fost găsită plutind în derivă la 50 km distanță de locul ei, fără nici o urmă de viață la bord. Aceste anomalii pot avea legătură cu apa mării, pentru că Marea Neagră este unică prin modul în care s-a format; acum mai bine de 8000 de ani ea era un lac cu apă dulce, în urma unei catastrofe, peste el au năvălit apele sărate ale Mediteranei. Între cele două ape, spun specialiștii, există o pătură sulfuroasă, de care ei se tem că s-ar putea aprinde.
Sunt și lacuri misterioase în care se petrec tot felul de evenimente stranii. În regiunea Moskovei este un sătuc, Sergheevka, cu un lac în apropiere, „lacul fără fund”, adâncimea lui nu este cunoscută și se pare că are legătură cu oceanele planetare. Poetul rus Alexandr Block menționează în scrierile sale mărturiile oamenilor din zonă, care spun că lacul lor este legat prin canale subterane cu marile oceane ale lumii. Astfel nu se explică de ce de-a lungul timpului pe malurile lui apar epavele unor corăbii demult dispărute.
În anul 2003, la suprafața apei a apărut nu se știe de unde o vestă de salvare cu însemnele marinei americane și după cercetări s-a aflat că ea a aparținut unui marinar american, dispărut în urma unui atac asupra navei cu 3 ani înainte în golful Aden. Trupul lui nu a fost găsit, dar vesta sa a călătorit din Oceanul Indian, la 4000 km distanță, ca să apară într-un loc pierdut în imensitatea Rusiei Centrale.
Din anul 1970, rușii au dezvoltat o nouă ramură paralelă cu speologia, numită „spelestologia”, care se ocupă cu studiul tunelurilor, pasajelor, grotelor subterane care sunt structuri artificiale prezente peste tot în lume; galerii antice cum sunt cele mai recent descoperite sub Ierusalim, tunelurile de sub marile piramide etc. Construite de civilizații antice sau de alte civilizații premergătoare celei umane, aceste construcții adesea gigantice au fost realizate prin metode și metodologii încă necunoscute în ziua de azi. Aceste canale subterane sunt atât de largi, că pot trece două submarine unul pe lângă celălalt. Multe dintre acestea au fost studiate, cartografiate explorate de zeci de ani, unele sunt chiar căi sigure folosite, deși guvernele nu recunosc acest lucru și le păzesc cu armatele.
