Musca, paianjenul si paralelipipedul

De-ai fi paianejn, Doamne, stand la panda,

Si fiecare din noi, musca, ce usor

Ne-ai prinde-n implacabila osanda

In care nu privim in viitor –

Si cat de crunt si dur ar fi veninul

Ce singuri, il visam, grabiti, in zbor –

In timp ce altii, generosi cu chinul,

Il iau, insingurati, asupra lor –

Imparte, macar, cruda lui dulceata,

In portii mai usor de indurat –

Ai grija-ntai, de cei ce ne invata,

Si iarta-i si pe cei ce i-au uitat…

16 martie 2014

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns