De-ai fi paianejn, Doamne, stand la panda,
Si fiecare din noi, musca, ce usor
Ne-ai prinde-n implacabila osanda
In care nu privim in viitor –
Si cat de crunt si dur ar fi veninul
Ce singuri, il visam, grabiti, in zbor –
In timp ce altii, generosi cu chinul,
Il iau, insingurati, asupra lor –
Imparte, macar, cruda lui dulceata,
In portii mai usor de indurat –
Ai grija-ntai, de cei ce ne invata,
Si iarta-i si pe cei ce i-au uitat…
16 martie 2014


Fii primul care comentează