Viviana & Iasmina Milivoievici
Episodul 1
Toricel este cel mai năzdrăvan șoricel ce trăiește, împreună cu familia sa, într-un cotlon al cămării unei pensiuni din inima pădurii, pe-o vale dintre munți. E un peisaj mirific, desprins parcă dintr-o poveste.
Malul râului cu apă limpede și rece ca gheața ce trece pe lângă cabană e locul preferat al lui Toricel și al prietenilor lui, pe care o să-i cunoaștem împreună, pe parcursul poveștii.
Dar să-l cunoaștem mai întâi pe Toricel.
Este șoricelul năzdrăvan al familiei Șoricuț. Are două surioare gemene, Toricica și Toricuța. Se-nțelege bine cu ele și le ajută mai mereu, doar e fratele mai mare. Însă prietenul de năzbâtii și năzdrăvănii e Chiț-Chiț, șoricelul din vecini. Cu el ia parte la cele mai teribile și năstrușnice momente ale vieții de zi cu zi, parc-ar fi frați. De fapt, sunt ca și frații, își petrec mai tot timpul împreună, cât e ziua de lungă. Părinții lor se înțeleg la fel de bine și se-ajută mereu.
Dar hai să povestim despre o întâmplare pe cât de hazlie, pe-atât de înfricoșătoare, ce putea să aibă un final nu tocmai plăcut pentru cei doi șoricei năzdrăvani.
Era o zi ploioasă de toamnă și cum nu puteau explora împrejurimile pensiunii, Toricel și Chiț-Chiț au pus la cale să viziteze bucătăria.
Dis-de-dimineață, cei doi s-au întâlnit, după un mic dejun copios cu cereale și fulgi de cașcaval caramelizat, și și-au făcut un plan: să iasă din căsuța lor, din cel mai întunecat cotlon al cămării, și să meargă pe un drum pe care mergeau doar părinții lor când aduceau de-ale gurii. Deși aceștia îi avertizaseră să nu cumva să se aventureze pe acel drum fără știrea lor, iată că nu ascultau de sfatul celor care știau că se poate întâmpla o nenorocire.
Cum spuneam, au luat-o spre bucătărie. Erau curioși să vadă ce se-ntâmplă pe-acolo, mai ales că se simțeau niște arome îmbătătoare, când găteau maeștri-bucătari.
S-au fofilat șmecherește, profitând de faptul că părinții erau preocupați cu reamenajarea sufrageriei. Părinții lui Chiț-Chiț au sărit și ei în ajutor, iar gemenele se jucau liniștite în camera lor.
Așadar, au plecat în marea expediție, după mirosul de cașcaval pane.
Au stat la pândă ca nu cumva să fie văzuți de cei care dereticau de colo-colo prin bucătărie, pregătind cele mai bune bucate pentru oaspeții pensiunii. Când au văzut că nu e nimeni prin preajmă, au ieșit, ocolind pultul de nuc.
– Toricel, uite o bilă de cașcaval, spuse Chiț-Chiț în șoaptă. E preferata mea. Trebuie s-ajungem la ea, neapărat!
– Dar nu putem s-o luăm, e prea sus, zise mâhnit Toricel. Și mie îmi place mult și ne-ar ajunge la amândoi. Am mânca pe săturate, dar nu cred că vom reuși…
– Stai! Am o idee!
Chiț-Chiț văzuse o cale pentru a putea ajunge la mult-râvnita bilă de cașcaval. De pe pultul de nuc bătrân, ce-i dădea întregii bucătării un aer rustic, atârna o bretea a șorțului de bucătărie, trântit acolo de vreun bucătar grăbit. Se gândi să se cațere pe aceasta, dar nu voia să meargă singur, deși unul dintre ei trebuia să stea la pândă. Se hotărâră, totuși, să meargă amândoi. Tiptil, porniră, cu inima cât un purice, mai ales că în preajmă, la câțiva pași era forfotă. Mâini pricepute preparau bucate delicioase pentru micul dejun al oaspeților înfometați de la pensiune.
– Chiț-Chiț, să știi că mi-e cam teamă, spuse Toricel cu o voce tremurândă și gâtuită de emoție.
– Hai! Acum ori niciodată! O să reușim! îngână Chiț-Chiț, mascându-și cum putea mai bine frica.
Începură să se cațere pe breteaua șorțului. Întâi Toricel se prinse cu lăbuțele strâns de aceasta, iar în momentul în care ajunse la jumătatea drumului, Chiț-Chiț îl urmă. Numai că sub greutatea lor, sorțul începea să alunece, iar de pe pult se vedea amenințătoare coada unui polonic.
– Toricel! Nu e bine deloc! Trebuie să-mi dau drumul! Du-te tu întâi, încet și cu grijă, apoi, după ce vei împinge lighioana aia lucioasă de pe margine, voi urca și eu!
– Mi-e frică! răspunde Toricel.
Dar se ținea strâns cu lăbuțele și, cu toată puterea lui, reuși, în cele din urmă, să ajungă pe pult. Numai că aici dădu de altă belea… Bucătarul, în graba cu care azvârlise șorțul, agățase polonicul care răsturnă râșnița de piper. Cum Toricel nimeri cu nasul în acesta, îl apucă strănutul și nu se mai putea opri. Chiț-Chiț era disperat, mai ales că zări vârful pantofului unui bucătar. Era cât pe ce să-i calce codița…
Fugi cât putu de repede și se ascunse după piciorul unui scaun. Îi tremura toată blănița și spera ca Toricel să nu fie observat.
Toricel încerca din răsputeri să se abțină din strănutat și se ascunse în căușul polonicului-lighioană.
După câteva minute bune, forfota se mai domolise, iar Chiț-Chiț prinse curaj. Se îndreptă spre breteaua șorțului și se cățără până la Toricel.
Ce-i veni în minte năzdravănului? Să-l sperie pe Toricel, de parcă nu era speriat destul… Acesta încă stătea ascuns și nu îndrăznise să-și arate mustățile de după polonic, așa că nu observase când ajunsese Chiț-Chiț sus, pe pult.
– Bau! strigă Chiț-Chiț.
În momentul acela, Toricel o luă la sănătoasa pe pult și, în graba lui se-mpiedică de un cub de unt, căzut probabil dintr-o farfurie. Alunecă pe-acesta până aproape de tigaia de pe plită, aflată în apropiere. Noroc că se oprise în grămăjoara de făină, căzută, probabil, din neatenția bucătarului, chiar pe marginea plitei. Asta-i fusese scăparea, că de nu, își ardea codița și blănița în uleiul care încă mai bulbucăia în tigaie.
Inima-i bătea cu putere, dar își adună ultimele forțe și îi spuse, cu o voce tremurândă, lui Chiț-Chiț:
– Să nu mai faci asta niciodată! Nu-mi place deloc să mă sperii! Ia, gândește-te, dacă erai tu în locul meu, oare cum era? Și, mai ales, să nu fi avut salvarea în făină…
– Da…, Toricel, ai dreptate, îmi pare rău că te-am speriat…, putea să se întâmple ceva rău… Te rog, iartă-mă!
– Te iert, doar ești prietenul meu cel mai bun! Hai să mergem acum după bila de cașcaval!
În cele din urmă, reușiră să-și pună lăbuțele pe delicioasa bilă de cașcaval. Se înfruptară din ea, păstrând două bucățele, pentru Toricica și Toricuța.
Tiptil-tiptil coborâră de pe pult, nu înainte de a se încâlci amândoi în strecurătoarea cu spaghete, trăgând după ei câteva, pentru a-și face un fel de sfoară din acestea ca să poată coborî.
Se furișară cu abilitate printre picioarele bucătarilor și ajunseră cu bine la crăpătura care ducea spre culcușul lor călduț.
Când ajunseră acasă la Toricel, se strecurară spre camera gemenelor, însă pentru a ajunge acolo, trecură pe lângă sufrageria unde se aflau părinții. Aceștia terminaseră cu amenajarea și se odihneau după atâta muncă. Părinții i-au observat și i-au luat la întrebări:
– Pe unde ați umblat, năstrușnicilor? V-am căutat! Ne gândeam că ne dați și voi o mână de ajutor!
– Păi… am explorat împrejurimile, spuseră ei, cu un glas stins, nemaiștiind pe unde să-și scoată cămașa, mai ales că se știau cu musca pe căciulă.
– Și pe unde ziceați că ați fost? Se vede cu ochiul liber că nu ați ascultat de sfaturile noastre! Vi s-au agățat de codiță spaghetele!
Toricel și Chiț-Chiț își verificau de zor codițele și, într-adevăr, aveau câteva bucățele din spaghetele din bucătărie prinse de acestea. Își plecară ochii în pământ de rușine și își îndesau cu putere lăbuțele în buzunare, stâlcind cașcavalul pregătit pentru Toricica și Toricuța.
– Ne pare rău că nu v-am ascultat…, spuseră în cor.
– Dar vă dați seama ce s-ar fi putut întâmpla dacă vă prindeau cei din bucătărie? Ce ne făceam noi? spuse tatăl lui Toricel. Să nu cumva să mai treceți peste cuvântul nostru! Și ca să vă treacă cheful de a hoinări pe unde nu vă fierbe oala, veți fi pedepsiți! Timp de o săptămână, nu vă veți mai întâlni și fiecare dintre voi va sta acasă și își va ajuta părinții la toate treburile din gospodărie. Și să nu aud nici câr!
Bieții de ei, ar fi vrut să se apere, însă nu știau ce să mai spună. Își acceptară spășiți pedeapsa.
– Toricel, mergi în camera ta și fă-ți ordine printre lucruri! îi spuse mama.
– Chiț-Chiț, mergem acasă! îi spuseră părinții. Și tu ai mult de lucru la tine în cameră!
Își luară la revedere și plecară spre culcușul lor, nu departe de al lui Toricel.
Morala: Întotdeauna să-ți asculți părinții pentru că ei mereu îți vor binele!
Sfârșitul episodului 1
Va urma
După o săptămână, cei doi se reîntâlnesc și sunt extrem de fericiți de revedere. Urmează și alte întâmplări năstrușnice ale celor doi șoricei neastâmpărați…
Fii primul care comentează