Albastra gura-a cerului, de tun,
In linistea cu valatuci de vata,
Atat pace, intr-un veac nebun,
Cu nori, tot trage, peste lumea toata –
Sus, merele asteapta sa le-adun –
Porumbul, osti, la prasila, m-asteapta –
De-as mai avea putere, sa fiu bun,
Ca sa hranesc, cu ele, lumea toata …
Tot mai putini sunt cei care mai pot
Atata liniste, in piept, sa poarte, roata –
Atata cer, sa treaca-n zori, inot,
Pe marea de pe lumea cealalta …
Organizat e totul, exemplar –
Atata doar, ca daca nu inveti
Sa fii umil, cu fiece porcar,
Te tot lovesti de semeni, de pereti…
2 iulie 2014
Ghercesti
Fii primul care comentează