Bine ca imi vin copiii sa imi umple iarasi contul,
Sa platesc facturi in proasta, pentru ce consum, ca tontul,
Cate-un bec, un net, aiurea, sa trimit in lumea mare,
Din minunea Romaniei – spre romani, cate-o scrisoare –
Mai pricepeti romaneste? Mai aveti romani, pe-acolo?
Se mai stie cate-o iota, din copilaria veche?
Mai aveti cumva, vreo veste, sa ne spuneti, in tremolo,
Sa simtim si noi, ca este, Eminescu, nepereche?
Ce mai faceti? Ce mai spuneti? Cand ne spuneti buna-ziua,
Catre slujbe, dimineata, cu orarele grabite?
Noi, in limba romaneasca, toata ziua batem piua,
Ca sa nu ramanem singuri, in solfegii troienite –
Noi ne bucuram de poze, va privim pe la colinde
De prin toata lumea care v-a ajuns pe sub picioare –
Am fi mers si noi, dar jena ni-e de gura de merinde
Ce-am fi luat-o de la altii, ce se vor juca sub soare –
Sanatate! Viata lunga! Si copilarii frumoase,
Si copii, nepoti, tot veacul, fara margine, sa vina,
Nu uitati nici de acasa, cand va bucurati in case,
Caci acasa, si lumina, are gust, din radacina…
16 iunie 2014
Fii primul care comentează