La castel
Doar banca, parcă,
Pe care odihnea un colonel,
A fost mutată-n spate,
Într-un loc de joacă.
Restul,
E la fel…
O casă mare, veche, foarte.
Cu-atâtea reparații neexecutate.
Măcar
Modeste tencuieli pe dinafară,
Și un dat cu var.
Un grund, și o vopsea
Pe-acoperiș
Și tocăria grea,
Burlane, jgheburi,
Șlefuit și palux,
Peste pardosea.
O viață-ntreagă
De băgat în ea –
Pentru cei doi nepoți – cu un copil –
Ca să rămână
În mașina de pompieri
De la subsol
A zilelor de ieri
Ce va alimenta
Big-Benul – care stă de-atâta timp pe loc –
Cu dragostea…
Atâta timp
De ars
Și niciun pompier
Pedestru
Și culant
Să stinga focurile din
Căzutele parcări –
Cu un hidrant
De vieți
Salvate din neant…
2 – 12 ianuarie 2016
Fii primul care comentează