Tăt in slavoslovenia materialismului dialecticesc si istoricesc, filozoficesc, cercetatoriu, si credinciosu, in tate cuprinsurile si necuprinsurile cele aflate, si neaflate, de la orijini si pana hat, unda tat se afla, s-o aflat amu mintenas, ca tat in Rai, Paradis, no, Eden, ca sa priceapa tat magaru’, s-o itit o alta comedie:
Eva l-o chestionat pe Adam:
– Peara? Adeca, peara, adeca, ma-ntelejeti..Peara.
Adam o serut sa-l lamure:
– No, peara?
Eva i-o datara:
– Ie, peara!
Atunce, Adam o zis:
– No, amu, daca peara, peara!
Si unie sa peara o peara? Sa nu mai hie nimene atatat de ea?
Or tipat-o in ei.
Amu, o grasala, o erore, de comunicare, o avut metehne pe termen lung asupra rejimului alimentar al selor cari nu or vrut sa peara pe pamant, dar or intalas bolund diferenta , no, adeca, ce-i fiecarie – dintre razboi si pace.
Merita sa cujetam asupra cuvantului: peara… cum ghine ne invata rafinatul nost poet al tuturor nodurilor si semnelor – in papura:
“No, ase, atanti la tat, si la tate,
Vom intalage, domol, ca nu suntem betegi de sînguratate!”
17 septembrie 2014
Fii primul care comentează