Primeste, Doamne

Primeste, Doamne, zama mea de varza.

Injuratura mea-i cumplita, dar cinstita.

Ti-o adresez cateodata – ca sa arza

Din ce ne-ai dat – samanta otravita –

Vad iar multimi de boi, strigand in strada –

Si sclavii datoriei, de elita,

In tara foarte indobitocita,

Luandu-si solda-n viata ca o prada –

Probabil, standardul prostiei n-o sa scada –

Mai mult va creste entropia-n haos –

Si Tu, cuminte, vei primi in naos

Pe cei cazuti, in propria lor livada –

Pesemne, nu- i in cer, planificare –

Se zbate cine poate, cine are –

Si cine nu, se zbate pe afara –

Sa topaie, cat va putea sa sara –

Resurse? Energie? Se consuma

Mai mult decat planeta cea postuma –

Si-n loc de planuri lente, si locale,

Primesti si bani, si marfa – de damblale –

O simfonie de iubiri bancare –

 O educatie de maimuta-n cusca –

O viata de reclame-n fiecare

Aproape ce te calca, si te musca –

Primeste, Doamne, varza mea, si maine.

E totusi, mult mai mult  decat nimicul

Acelora ce pun dobanzi pe paine,

Si nu le-ncape, pentru-o tara, plicul.

12 februarie 2015