La 6 august 1941 în Bârlad, jud. Vaslui, s-a născut scriitorul Cezar Ivănescu. A provenit dintr-o familie de intelectuali, fiind nepotul lingvistului Gheorghe Ivănescu şi rudă cu matematicianul Octav Onicescu. Albanez după mamă, Xantipa Naum, Cezar Ivănescu spunea că „(…) de la albanezi (am luat) curajul și de la români puterea de a îndura”. Tragedia face ca, în 15-17 aprilie 2008 cu o săptămână înainte de a muri, s-a discutat despre candidatura lui Cezar pentru Premiul Nobel pentru literatură al Albaniei.
Cezar Ivănescu este absolvent de Filologie în Iaşi. A fost apoi redactor la revista „Luceafărul”. Face parte din cenaclul optzecist, numele poetului fiind un îndrumător pentru tinerele talenete. Își face debutul poetic în revista Flacăra Iașului în 1959 şi debutul în teatru (1969), cu piesa Mică drama. Se căsătoreşte cu colega lui de grupă, Maria. Împreună au tradus peste 150 de cărți ale unor mari autori. A activat ca professor, apoi ca redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș. Împreună cu propria orchestra numită „Baaad“, începe în 1971 seria de spectacole de muzică şi poezie.
Dintre scrierile sale amintim: Sutrele muțeniei, prefața semnată de Petru Creția, Pentru Cezar Ivănescu, Ed. Princeps, Iași, 1994; Pentru Marin Preda, Editura Timpul, Iași, 1996; Jeu d’Amour, Ed. Helicon, Timișoara, 1995; Timpul asasinilor, documente si mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș, volum semnat împreună cu Stela Covaci, București, 1997 etc. Lui Cezar Petrescu i-au fost decernate numeroase premii şi distincţii, fiind un scriitor apreciat atât în România cât şi în Albania.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Iv%C4%83nescu
