Sfântul Ștefan este prăznuit pe 27 decembrie, in a treia zi după Nașterea Domnului.
Numele este de origine grecească – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii). La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănica, Fănița, Fana.
Sfântul Ștefan s-a arătat un apărător al credinței adevărate cu privire la persoana lui Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise și lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți și că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui. Furioși, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitorul Hristos in chip minunat in slava, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care il omorau: „Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfântului Ștefan a fost in valea lui Iosafat. Având in vedere ca in vremea aceea cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfântului Ștefan a fost pus in mormântul unui crestin. Moaștele sale au fost descoperite in anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul sau scria „chiliel”, care in limba ebraică înseamnă „cunună”, pentru ca într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Fii primul care comentează