Arca bunei sperante

Am intuitia stranie si nebuna

Ca incercand s-o faci, s-o dregi, mai buna,

In loc s-o-nalti, o dai de-a berbeleacu’,

Si faci o lume oarba, mai a dracu’ !

 

E-o ironie. Mintea iti pretinde

Ce inima nu are ca merinde –

Intr-un ceaslov, chiar despre asta scrie:

Ca orbii, vor fi orbi , in vesnicie –

 

Ce crunt blestem! Ce mare nedreptate!

mi-am spus. Dar nu drept! Dar nu se poate!

Si-am inteles tarziu: ca orbii vad

Ceva sublim, in bezna si prapad.

 

Ca e normala starea de orbire –

Ca suntem orbi – si unii chiar incearca

Stangaci, sa ne inghesuie in arca –

Si noi ne-mpotrivim, de fericire …

 

15 decembrie 2013

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns