Societatea românească este bulversată de vreo câteva zile încoace ba de despărţirea dintre Iri şi Monica, ba de penisul lui Claudiu Bleonţ, astfel încât niciun alt subiect parcă nu mai există. Bârfa devoratoare a nimicului este mai presus de orice. Printre Iri, Monica şi Bleonţ, „intelectualul” român îl mai înjură o dată printre dinţi pe Traian Băsescu şi cu asta parcă viaţa este mai frumoasă şi mai suportabilă. Când vine vorba de probleme reale, ţaţa Floarea se arată şi ea mânioasă şi tot cu o înjurătură la adresa lui Traian Băsescu se rezolvă tot. S-a instaurat un fel de schizofrenie naţională greu de înţeles şi de contracarat. Şi, cum era de aşteptat, nu este o revoltă a valorilor româneşti, un vacarm al argumentelor şi al soluţiilor. Raţiunea a falimentat de mult timp în societate şi a lăsat loc sofismelor. Suntem sufocaţi, ştrangulaţi zilnic de penisocraţie şi mai că nu ne pasă. Cei care mai au ceva de spus abia dacă se mai aud. Şi când se aud nu-i mai ascultă nimeni. Şi dacă îi ascultă cineva, au grijă alţii să-i facă să tacă înainte de a băga cineva de seamă. Cu siguranţă, în acest moment România suferă de o boală numită inversiune cranio-rectală. Ca să nu încep să o alzhaimăresc şi eu, iată un exemplu de chestiune care trece neobservată, dar care face parte din sistemul care funcţionează în economia românească şi care ne afectează pe toţi. Printre diferitele penisuri naţionale şi divorţuri de renume mondial, a apărut o ştire aparent banală. România a importat, în perioada 1 ianuarie – 30 noiembrie 2010, peste 6.516 tone de flori tăiate, în valoare de 20,4 milioane de euro, mai mult cu 1.138 tone faţă de intervalul similar din 2009 ( adică 17,5 milioane euro), potrivit datelor furnizate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Asta înseamnă că în ultimii doi ani peste 28 de milioane de euro au luat calea Olandei, Turciei şi Ungariei, acestea fiind ţările de unde sunt aduse cele mai mari cantităţi de flori pe piaţa românească. Adică garoafe, trandafiri şi orhidee – preferinţele românilor în materie de flori. În perioada unui singur an, 2010, din Olanda au fost importate aproape 3.620 tone de flori şi boboci tăiaţi, în valoare de 14,39 milioane de euro, din Turcia – 2.210 tone (2,49 milioane euro), iar din Ungaria – 229,6 tone, în valoare de 1,534 milioane euro. Iată câteva cifre care ar trebui să ne facă să ne întrebăm de ce atâta bănet pleacă peste hotare, când ar fi simplu să creeze locuri de muncă în ţară, dacă am acoperi necesarul cu produse interne. Pentru că aritmetica este ucigător de simplă şi nu este nevoie studii avansate de teorie economică pentru a-ţi da seama că banii de pe importuri sunt duşi pe apa sâmbetei şi nu pot produce profit în România decât importatorilor. Ca şi în cele mai multe dintre domeniile economiei mioritice, unde se întâmplă absolut la fel. În astfel de condiţii, economia românească nu are nicio şansă să evolueze. Poate doar ajunge la limita de supravieţuire, dar nimic mai mult. Problema cea mai mare a României o reprezintă aceşti importatori, mare parte dintre ei având forţă să se implice şi în deciziile politice ale ţării. De asta şi cresc preţurile necontrolat şi ajung să fie mai mari decât în ţările în care salariul minim este de zece ori mai mare ca în România. Fără producţie internă care să echilibreze importurile şi să le pună la respect, fără o distribuţie internă eficientă nu se poate vorbi de ieşire din criză, ci doar de cosmetizare. Întorşi iar la aritmetică, cifrele spun că, în primele 11 luni din 2010, România a exportat doar 398 de tone de flori şi boboci tăiaţi, în valoare de 927.607 euro, o cantitate de aproape 165 de ori mai mică faţă de importuri, înregistrând, totuşi, o creştere faţă de perioada similară din 2009, când exporturile au totalizat numai 5,9 tone (916.914 euro). Au fost exportate flori tăiate în Ungaria – de 181.392 euro, Olanda – 315.502 euro, Bulgaria – 199.543 euro, Italia, Grecia, Polonia şi Spania (la un loc) – 220.000 de euro. Faceţi socoteala şi pe urmă mai stăm de vorbă. Dacă mai sunteţi prin România.
Fii primul care comentează