Soarele și Luna

 

Cu buzele de mă atingi din urmă,

De-acum un sfert de veac şi jumătate,

În loc de viaţă, moartea mi se curmă,

Şi-ţi sunt, din nou, un clopot care bate –

De aripile tale-mi ţes pe umeri,

Poteci pe care îngerii coboară,

De-atâţia ani, câţi nici nu ştii să numeri,

Mă-nchin în mănăstirea ta, stelară –

De lacrimile ochilor pădurii

Ce o străbat cu prada vieţii-n sânge,

Mi le adapi cu căprioara gurii,

Lumina-mi eşti, ce-mi râde, şi îmi plânge –

Şi poate nici nu eşti, de-atâta vreme,

Şi poate nici nu sunt, sau fost, vreodată,

Noi ne-am născut, din dragoste, poeme,

În herghelii de toamne coapte, roată –

Şi frunzele ne vântură, într-una,

Şi vântul în fâneţe ne adună,

Eu, soarele, şi tu, iubito, luna,

Eu, soarele, şi tu, iubite, lună…

17-18 septembrie 2013