1 Martie – 1837 s-a născut Ion Creangă (Ion Ștefănescu era numele lui iniţial) la Humulești, Moldova (d. 31 Decembrie 1889 Iași). Provenea dintr-o familie numeroasă cu şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petra. Doar sora Ecaterina a reuşit să trăiască până la vârsta de adult, ceilalţi murind la vârste fragede. Fiu de ţăran, Creangă a fost încredinţat de mamă dascălului din sat, el şi-a schimbat atunci şi numele din Ion Ștefănescu în Ion Creangă, după numele mamei.
Se însoară cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de sfinți din Iași și devine diacon al acesteia. În 1864, îl are ca profesor pe Titu Maiorescu la Școala preparandială vasiliană, acesta îl apreciază mult pe Creangă.
A fost dascăl și diacon la diferite biserici timp de 12 ani. Urmează o perioadă dificilă în care este exclus din clerul bisericesc deoarece îşi părăseşte nevasta şi trage cu puşca după ciori (acestea murdăreau biserica). În 1873, copilul îi este încredinţat lui în urma procesului de divorţ şi se mută în magalaua Țicău (Bojdeuca).
În anul 1875, Creangă îl cunoaște pe Mihai Eminescu cu care leagă o prietenie. Scrie cele mai importante opere între anii 1875-1833.
Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: Povești: Capra cu trei iezi (1875); Dănilă Prepeleac (1876); Fata babei și fata moșneagului (1877); Făt Frumos, fiul iepei (1877); Povestea lui Harap-Alb (1877); Ivan Turbincă (1878); Povestea lui Ionică cel prost (1877); Povestea lui Stan-Pățitul (1877); Povestea porcului (1876); Povestea poveștilor (1877-1878); Povestea unui om leneș (1878); Punguța cu doi bani (1875); Soacra cu trei nurori (1875). Povestiri; Arcul și barosul (1874); Cinci pâini (1883); Inul și cămeșa (1874); Ion Roată și Cuza-Vodă (1882); Moș Ion Roată și Unirea (1880); Păcală (1880); Prostia omenească (1874); Ursul păcălit de vulpe (1880). Nuvele : Moș Nichifor Coțcariul (1877); Popa Duhul (1879); Romane autobiografice; Amintiri din copilărie (1879); Fragment de autobiografie.
Surse: https://www.libertatea.ro/; https://adevarul.ro/
1 martie – 1788 s-a născut la Herţa, în Bucovina, Gheorghe Asachi. A studiat la Lamberg (1796-1804), 3 ani apoi astronomia la Viena, încă 4 ani epigrafia la Roma. Avid după ştiinţă şi cunoaştere aprofundează literatura italiană şi ia lecţii de poetică, apoi de pictură şi sculptură. A fondat revista „Albina românească” (1829) şi tipolitografia Albina (1832). Este un pionier al teatrului, fiind iniţiatorul Conservatorului Filodramatic din Iaşi, 1836. Publică „Culegere de poezii” şi „Fabule alese”, „Petru Rareş”, 1853; „Elena Dragoş”, 1863, „Culegere de poezii”, 1836. Moare în Iaşi la data de 12 noiembrie 1869.
Sursa: https://adevarul.ro/
Cristina Maria Druguș
