14 Martie – 1854 Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie, la Bucureşti, avându-i ca părinţi pe Alexandru D. Macedonski şi Maria Fisența. „Până la vârsta de şase ani poetul a fost un copil bolnăvicios, având crize regulate de o „nervozitate extremă, expus la un soi de absenţe de conştiinţă momentane” , notează criticul G. Tatăl său a fost general şi ministru de Război în timpul domniei lui Cuza, ceea ce i-a asigurat ui Alexandru un trai bun, neducând lipsa zilei de mâine, şi un aer de superioritate la adresa contemporanilor din cercurile literare.
A urmat studiile primare si liceale la Craiova. Anii tinereţii şi i-a petrecut în Austria, Italia şi Elvetia. A debutat în 1870 cu poezia „Dorinţa poetului”, publicată în revista “Telegraful român” din Sibiu. În 1872, publică primul volum ”Prima verba”. Critică Junimea, pe Titu Maiorescu. În 1880 editează revista “Literatorul” (antijunimea). În 1882 publică al doilea volum de “Poesii”. Este în conflict cu Eminescu. Conflictul atinge apogeul odată cu o epigram ce îi este atribuită lui Macedonski, în timp ce Eminescu este internat la ospiciu. “Un X pretins poet-acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum/ L-aş plânge dacă-n balamuc/ Destinul său n-ar fi mai bun/ Căci până ieri a fost n-au/ Şi nu e azi decât nebun.” Sunte câtva stihuri din celebra epigramă pe care Macedonski încearcă să o dezmintă dar nici un ziar nu îi publică dezminţirea. După epigrama din 1883, viaţa lui Macedonski se transformă într-un coşmar. ”Începând de a doua zi, toate numerele revistei i s-au înapoiat pline de insulte. Nu i s-a publicat nici un rând de explicaţie. Prietenii l-au părăsit. Colaboratorii au emigrat. Mizeria l-a copleşit. Ani de zile a trăit în lipsurile cele mai groaznice. Nu mai avea mobile, nici cărţi, nici haine, nici servitori. Când năluca lui palidă şi slăbănoagă se zărea singuratică pe la colţul stradelor laterale, inspira o milă amestecată cu spaimă, întocmai ca şi femeilor din Florenţa care strigau la vederea lui Dante: Priviţi pe acela care se întoarce din infern! Şi infernul lui Alexandru Macedonski a fost în adevăr dantesc”, scrie contemporanul său, Cincinat Pavelescu.
Este considerat poetul rondelurilor dar şi primul scriitor SF din literatura română. Poetul scrie în text o previziune despre cum va arăta anul 1952. „Ştiinţa ajunsese chiar aşa de departe, încât, prin nişte aparate aşezate în cuprinsul mai tuturor clădirilor, izbuteau să coboare temperatura în mijlocul verii cele mai călduroase, de la 37º şi 40º căldură la 15º, 10º, 5º şi chiar 0º căldură. Aerul putea fi schimbat după placul locuitorilor în aer de munte sau în aer de şes”, scria Macedonski în 1913. (Sursa: https://adevarul.ro/)
Cristina Maria Druguș
