22 Martie –1936 (d. 21 martie 2018, Rastatt, Germania) – s-a născut Iosif Herţea în Firiza de Jos, Maramureș. A fost etnomuzicolog, compozitor și cercetător român, fiind cunoscut pentru
studiul instrumentelor muzicale și al colindelor, cât și pentru muzica sa de teatru. Copilăria și-o petrece la Târnăveni. Acolo a urmat clasele primare, iar la vârsta de 14 ani se mută la Cluj, unde urmează, atât cursurile Liceului Teoretic „George Barițiu”, cât și pe cele ale Liceului de muzică, clasa de violoncel (1950-1955). Și-a continuat studiile la Conservatorul din Cluj (1955-1956). Urmează o admitere la Facultatea de Medicină, impusă de tatăl său, și eșuată, „din fericire”. În partea a doua a anului I, s-a transferat la Conservatorul din București, Secția de muzicologie-compoziție, pe care a absolvit-o în 1960. Fiind cercetător științific principal (1970-1980), precum și lector la Facultatea de Muzică a Universității din Brașov (1970-1973), participă la simpozioane internaționale în Cehoslovacia, Bulgaria și Moscova, descoperind astfel obiceiurile comune, precum și conotațiile instrumentelor improvizate.
De la pasiunea pentru instrumente, a “pășit discret, în 1968, și către fascinația pentru muzica de teatru, pentru compoziție, pentru spectacol”. A colaborat cu patru generații de regizori, de la Andrei Belgrader, Silviu Purcărete, Cătălin Naum, Adrian Lupu, Alexandru Tocilescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu, la Dan Micu sau Tompa Gabor.
A lăsat Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, în 2016, o seamă de valori culturale adunate de-a lungul a patru decenii (1960-2000) ca donatie. Astfel, BJ „Petre Dulfu” este beneficiara unei averi culturale deosebite, constând în: 800 de cărţi, 700 de CD-uri şi DVD- uri, 100 de casete, 80 de discuri de vinil şi 1.143 de instrumente – 90 de instrumente idiofone, 35 membrafone, 25 cordofone şi circa 320 aerofone (150 fluiere din lemn, 130 fluiere ceramice etc.) şi obiecte tradiţionale, colecționate de pe toate continentele.
