Inselatorule, te stiu –
Ce goliciune sa-ti mai vand,
Sa stai in bezna, tremurand,
Ca sa platesti cu dansa, viu?
Cu madularul meu sculat,
Ce vrei sa scrii? Si pana cand?
Sa faci din mine, om de rand,
In slujba ta, un Imparat?
Si tu sa razi, si eu, plangand,
Sa stau cu maica mea, la sfat,
Sa imi sarute, lacrimand,
Din pleoape, ce mi-a lacrimat?
Si paznicul ce ne-a vegheat
Sa spuna lumii: Desfranat.
Si ea sa creada. Impacat.
Sa spuna: Uite ce-a creat.
Inselatorule, din noi,
Da-mi pestii lumii, inapoi –
Sa-i dau flamanzilor – nevoi
Nu ai. Ne vrei doar, goi…
17 ianuarie 2014
Fii primul care comentează