“Viata nu se poate pazi prin faptul ca o pretuiesti..
Cum sa te ingrijesti de viata ta? Nu-ti pune piedici singur, nu te opri. Traieste exclusiv liber. Da voie urechilor sa asculte tot ce doresc; da voie ochilor sa priveasca la ce isi doresc; da voie gurii sa spuna tot ce doreste; da voie trupului sa-si afle linistea asa cum doreste; da voie inimii sa cugete asa cum isi doreste. Gandul isi doreste sa fie liber – nu-i pune piedici, lasa-l sa mearga inainte. Nimic nu e mai pretios ca linistea, nimic nu e mai pretios ca vidul. Traieste astfel si viata iti va fi plina de bucurii pana in ziua mortii. Asta numesc eu a avea grija de viata ta. Daca vei incepe sa te infranezi neincetat si vei trai in mahnire si plin de griji in numele longevitatii, chiar daca vei trai o suta sau o mie de ani – nu asta numesc eu a avea grija de viata ta.
“In timpul vietii, plangeti-va unul pe altul, iar in ceasul mortii, abandonati-va unul pe altul” – in aceasta cugetare straveche sta adevarul. “Plangeti-va unul pe altul” – inseamna sa fii pregatit sa dai adapost celui obosit, sa-l hranesti pe cel flamand, sa-l incalzesti pe cel inghetat, sa gasesti o iesire pentru cel aflat in necaz. “Abandonati-va unul pe altul” – aceste cuvinte spun nu ca nu trebuie sa-l plangi pe cel disparut, ci sa nu-l imbraci in brocart brodat, sa nu-i asezi in gura perle si jad, sa nu aduci jertfe, sa nu-i pui alaturi vase stralucitoare.
Dreptatea nu e de ajuns pentru a fi de folos altor oameni, dar e suficienta ca sa faci rau propriei tale vieti.
Acela care stie sa se desfete in timpul vietii nu saraceste, iar acela care stie sa se impovareze cu griji nu se imbogateste.”
19 octombrie 2013
Fii primul care comentează