Cel care s-a stins din viaţă la sfârşitul lunii februarie, generalul de brigadă (r) Constantin Antip, s-a născut la 27 octombrie 1925, în satul Unceşti, comuna Telejna, judeţul Vaslui. Era primul dintre 17 fraţi şi surori, cărora aveau să le dea naştere soţii Grigore şi Elena Antip, cu vechi rădăcini în răzeşime, recunoscuţi prin dragostea de muncă şi de carte. A efectuat studiile secundare la Vaslui, pe cele universitare – Drept, Jurnalistică şi Istorie – la Iaşi şi Bucureşti. Prezenţă activă în presă de şase decenii, a început să lucreze în domeniu în 1945, ca redactor la gazeta “Vreme nouă“ din Vaslui, pe care, în 1946, o va conduce. Rezultatele obţinute l-au recomandat pentru presa militară, în octombrie 1948 fiind chemat în corpul ofiţerilor, cu gradul de locotenent şi încadrat în redacţia cotidianului “Glasul Armatei“ (din ianuarie 1952 – Apărarea Patriei), îndeplinind, succesiv, următoarele funcţii: redactor (1948-1951), şef de secţie (1951-1953), redactor-şef adjunct (1953-1955), redactor-şef (1955-1959, 1962-1969). După 20 de ani de activitate în armată, la 23 august 1968, a fost onorat cu gradul de general. La sfârşitul anului 1969, a fost trecut în centrala Ministerului Apărării Naţionale, ca şef al direcţiei care coordona publicaţiile centrale, editura, instituţiile culturale, cercetarea în domeniul ştiinţelor sociale; din 1975 până la pensionare (1987), a fost directorul Muzeului Militar Central. Concomitent cu activitatea desfăşurată în armată, generalul Constantin Antip a îndeplinit şi alte misiuni pe tărâmul ziaristicii şi pe cel al ştiinţei istorice. Astfel, între 1958 şi 1965, a fost redactor-şef al revistei “Presa noastră“, organ al Uniunii Ziariştilor, în 1967, devenind redactor-şef al revistei “Magazin istoric“. A desfăşurat o rodnică activitate didactică, în calitate de titular al Cursului de istorie a presei la facultăţile de profil din Bucureşti. A fost membru în Biroul comitetului de conducere al Uniunii Ziariştilor pe toată durata existenţei acestei organizaţii (1955-1975), a fost membru în Biroul Comisiei Naţionale de Istorie Militară (1974) şi preşedinte al Comisiei Naţionale Române de Istorie a Presei (1979-1980). O componentă majoră a personalităţii generalului Constantin Antip – cercetător pasionat şi analist obiectiv al trecutului – o reprezintă valoroasa şi trainica sa creaţie din domeniile istoriei şi istoriei militare, sociologiei şi publicisticii în dinamica sa, concretizată în numeroase cărţi, studii, expuneri, participări la foruri ştiinţifice interne şi internaţionale, răsplătite cu elogioase aprecieri, inclusiv cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române pentru contribuţia la volumul România în războiul de independenţă.
2011, februarie, 21. Bucureşti: moare Constantin Antip, general, jurnalist, istoric al presei (n. 27 oct. 1925, Unceşti-Vaslui). MPB
1925, octombrie, 27. Unceşti-Teleja (acum Zăpodeni), jud. Vaslui: se naşte Constantin Antip, jurnalist, ofiţer, istoric al presei române. Studiază dreptul, istoria şi jurnalismul, la Iaşi şi Bucureşti. Din 1945, ziarist la gazeta Vreme nouă, din Galaţi, unde va deveni redactor şef în 1946. În oct. 1948 devine ziarist militar (locotenent) la ziarul Glasul armatei (din ian.1952 se va numi Apărarea patriei). Director al Muzeului Militar Naţional (1975-1987). Face parte din conducerea UZP (1955-1975), redactor şef al revistei Presa noastră (1958-1965), redactor şef fondator al revistei Magazin istoric (1967-1968), titular al cursului Istoria presei române, la Facultatea de Ziaristică (Bucureşti, 1954-1984). Publică lucrările: Contribuţii la istoria presei române (1964), ), Istoria presei române (1979), Trepte peste timp – Biografii şii radiografii istorice (1970), Råzboiul popular în istoria universalå (1976); Publicistica militară în serviciul apărării naţionale (1983), Naţiunea şi rolul ei în secolele al XIX-lea şi al XX-lea etc. General de brigadă, din 1968, pensionar din 1987. Moare in 21 feb. 2011, la Bucureşti. MPB
Fii primul care comentează