Arşiţa, pe lume, cât ar fi de grea,
Reazemă-ne, Doamne, chiar sub umbra Ta –
Gerul de pe lume, cât ar fi de greu,
Strânge-ne în braţe, Sfinte Dumnezeu –
Şi pământul însuşi, de nu se mai ţine,
Ia-ne în căuşul palmelor, la Tine –
Soarele de-ngheaţă, şi din ceruri cade,
Ia-ne-n cer la Tine, Doamne cumsecade –
Fii mereu aproape, fii mereu cu noi,
Vino, vino, vino, Doamne, înapoi –
Când n-avem putere, numai slăbiciune,
Dă-ne, Doamne, cârja Ta de rugăciune –
Dacă gol e spicul, firul lui e frânt,
Satură-ne, Doamne, măcar cu pământ –
De-a secat şi apa, de atâta jale –
Dă-ne să bem, Doamne, lacrimile Tale –
Dacă mult prea singuri, iar ne rătăcim,
Adu-ne, părinţii, vii, din ţintirim –
Dacă tot ce este, nu va fi să fie,
Dă-ne, Doamne Sfinte, iar, copilărie –
Fii mereu aproape, fii mereu cu noi,
Vino, vino, vino, Doamne, înapoi –
Ce să-Ţi dăm noi, Doamne, ce Biserici vii,
Când ne este gândul numai la copii?
Ce să-Ţi facem, Doamne, Ţie, şi la Sfinţi,
Când avem povară, nişte bieţi părinţi?
De atâta lipsă, care ne tot vine,
Noi rămânem, Doamne – eşti, nu eşti – cu Tine –
De atâtea patimi, şi atâta rău,
Noi rămânem, Doamne, cu Hristosul Tău!
Frate bun de cruce, Rege peste noi:
Vino, vino, vino, Doamne, înapoi!
Fii primul care comentează