Printre alte atribuţii ale Senatului este şi aceea de a se pronunţa dacă un proiect de modificare a unui act normativ european respectă sau nu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Un exemplu, recent, în acest sens, îl găsim în Monitorul oficial nr.133 în care au fost publicate mai multe astfel de hotărâri ale Senatului. Opinia cuprinsă în acest tip de hotărâri ale Senatului se transmite instituţiilor europene şi se publică în Monitorul oficial, Partea I .
Modificările de la Lisabona, decembrie din 2007, la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (publicate în Monitorul oficial nr.107/2008 au vizat, între altele, introducerea unui articol – 3b – care înlocuieşte articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, cu textul următor:
„ARTICOLUL 3b
(1) Delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competenţe este reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
(2) În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acţionează numai în limitele competenţelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparţine statelor membre.
(3) În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.
Instituţiile Uniunii aplică principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Parlamentele naţionale asigură respectarea principiului subsidiarităţii, în conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol.
(4) În temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.
Instituţiile Uniunii aplică principiul proporţionalităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.”
Potrivit principiului subsidiarităţii, Uniunea Europeană nu întreprinde acţiuni (cu excepţia domeniilor care ţin exclusiv de competenţa sa) dacă acestea nu sunt mai eficiente decât acţiunile întreprinse la nivel naţional, regional sau local. Acest principiu este strâns legat de principiile proporţionalităţii şi necesităţii, conform cărora nici una dintre acţiunile întreprinse de Uniune nu trebuie să depăşească nivelul care este necesar pentru realizarea obiectivelor Tratatului.
Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a definit principiile de bază ale conceptului de subsidiaritate şi a stabilit liniile orientative pentru interpretarea Articolului 5 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, prin care principiul subsidiaritătii a fost inclus în Tratatul asupra Uniunii Europene. Concluziile sale au fost prezentate intr-o declaraţie preluată într-un Protocol privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii care a fost anexat la Tratatul de constituire a Comunitătii Europene prin Tratatul de la Amsterdam. Două dintre noutătile introduse de acest Protocol sunt analiza sistematică a impactului propunerilor legislative privind principiul subsidiaritătii, şi utilizarea unor măsuri comunitare cu caracter mai permisiv, atunci când este posibil.
Tratatul semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, aplică principiului subsidiarităţii nu doar în definirea raporturilor dintre instituţiile europene şi statele membre, dar şi între autorităţile locale şi regionale.
Fii primul care comentează