În sec. al XVI-lea au fost construite la Constantinopol două mari clădiri aparținând țărilor române: Bogdan-Serai, Palatul Moldovei și Vlah-Serai, Palatul Țării Românești. Ele erau reședința voievozilor, boierilor moldoveni și munteni, pe perioada când treburi mai importante îi sileau să stea în orașul de pe malurile Bosforului. Tot aici, erau și beizadelele voievozilor trimise la Înalta Poartă, ca să-i reprezinte.
În jurul anului 1500, în cartierul Fanar se construiește Bogdan-Serai; numele a circulat până în sec. XVIII și vine de la Bogdan Întemeietorul și al lui Ștefan cel Mare, numit de turci Bogdan Beg. De această reședință sunt legate numele lui Petru Rareș, care a locuit aici în anul 1541, Petru Șchiopul, Barnovshi Vodă, care a mers cu o suită impunătoare la Poartă în 1633, Moise Movilă. În anul 1657 clădirea era pusă la dispoziția agentului diplomatic suedez Paul Strasburg, dar în vremea lui Constantin Vodă Cantemir, ea intră în posesia Țării Moldovei, găzduind pe fiii săi, Dimitrie și Antioh Cantemir.
În anul 1784, palatul și bisericuța moldovenească cu hramul Sfântul Nicolae au fost mistuite de flăcări, din ele rămânând doar ruinele ce aveau să amintească peste secole de frumusețea Bogdan-Seraiului de altă dată. În anul 1912 se mai vedeau urme de zugrăveli în tempera, iar în anul 1914 se păstrau la Muzeul imperial trei sarcofage de marmură scoase din paracliserul bisericii.
În apropiere de Bogdan-Serai se afla Vlah-Seraiul, reședința domnilor munteni. Aici a stat și a scris cărturarul Spătarul Milescu, fiind capuchehaie a lui Grigore Ghica, aici a tradus din grecește în română „Vechiul Testament”, între anii 1661-1664. Pe baza acestei lucrări a fost tipărită la București în 1668, Biblia lui Șerban Cantacuzino, iar Ion Ghica a stat aici o vreme ca agent diplomatic al Țării Românești.
„Ambasadele ”celor două țări românești au fost distruse de incendii, acum au rămas în ruine, dar, avem la Istanbul foarte multe lucrări de artă, documente, sigilii, podoabe, straie domnești, prezența românească la Constantinopol fiind întărită de domnitorii români, care au sprijinit cu bani și tot felul de daruri lăcașurilor de cult și multe imobile. Pe un aer (steag bisericesc), datând din 1777, păstrat la Biserica Patriarhiei din Constantinopol, este brodată stema Moldovei și se poate citi: „Biserica Patriarhiei din Constantinopol, cu hramul Sfântul Gheorghe, a fost reclădită la 1720, nu fără sprijinul capuchehaelor Valahiei și Moldovei, precum stă scris la intrările din nartex”.
În Muzeul de Arheologie din Istanbul găsim obiecte de artă de proveniență românească. Desprinsă dintr-o suită de imagini este cea de-a XXVIII metopă de pe monumentul de la Adamclisi, ce prezintă 2 ostași romani, purtând uniforma specifică legionarilor și potrivit lui Grigore Tocilescu, ar fi vorba de împăratul Traian și un locotenent al său. Tocilescu a descoperit metopa la Constantinopol în anul 1895 în grădina lui Halil Bey, folosită pe post de ornament. În anul 1957, de la Istanbul a fost trimisă o fotografie în care se arată că, metopa se află depusă la Muzeul de Arheologie.
În Palatul imperial, în Sala de arme se găsesc sabia lui Ștefan cel Mare și trei săbii moldovenești din vremea lui, confecționate din oțel, lungi de 1,30 m, mânerul înfășurat cu sârmă de aur, cu diferite ornamente. Un cronicar turc, Abdul Aziz ne spune că toată averea lui Rareș, ascunsă la Suceava, săbii, perle și vase prețioase, cărți legate în aur și argint, monede, evanghelii, cruci împodobite și lucrate artistic, stofe, mătăsuri, „toate au fost luate de haznaua imperială”, în timpul expediției din 1538.
