Cu doar câteva zile înainte de sărbătorile sfinte ale Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, ne surprinde, în modul cel mai plăcut cu putință, oferindu-ne două volume remarcabile: Taina din peștera Betleemului (332p) și Trandafirul dintre spini (396 p), ambele cu subtitlul Miride din pridvorul inimii.
Apărute la Editura Partoș, în condiții grafice de excepție, dublate de o iconografie bogată care pune în valoare și imagini cu icoane străvechi din Muzeul Catedralei Mitropolitane, cele două volume se înscriu în rândul cărților care nu se consumă, nu se răsfoiesc în grabă, ci se citesc, se recitesc și se trăiesc. Ele nu sunt o simplă colecție de texte omiletice, ci o construcție duhovnicească unitară despre OM, în care „Dumnezeu a suflat harul iubirii Sale”.
Taina din peștera Betleemului ne transpune în cetatea Nașterii, „tronul smereniei și izvorul vieții”, locul și lăcașul în care Logosul care s-a făcut om, „a îmbrățișat sărăcia, osteneala, foamea, setea, prigonirea și moartea de care au parte toți pământenii” (p. 293).
Pasionat de studiul biblic și de istoria Orientului, domenii pe care le-a aprofundat în vremea celor patru ani de cercetare în Cetatea Sfântă, Înaltpreasfinția Sa descrie, cu har și dar, momentele sfinte ale Nașterii Fiului lui Dumnezeu, „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”.
Trandafirul dintre spini este dedicat temelor fundamentale ale doctrinei noastre: Învierea – prima întâlnire cu veșnicia; Crucea – Potirul iubirii răstignite; Hristos între doi tâlhari – libertatea alegerii …
„Ziua Învierii nu se mai închide niciodată”, scrie Înaltpreasfinția Sa, arătând că prin Hristos Cel Înviat, timpul încetează să mai apese ca o povară și devine cale spre veșnicie.
Una din ideile centrale ale acestui volum este aceea că Sfânta Cruce este Potirul în care stă Hristos. Pomul vieții din rai este înlocuit pe Golgota de „pomul Crucii”, din care curge viața veșnică.
Imaginea trandafirului devine apoi cheia întregii cărți. Spinii apără floarea, dar Hristos, „Trandafirul iubirii dumnezeiești”, nu Se apără, pentru că mâinile Sale sunt pironite. Găsim aici una din cele mai expresive metafore histologice ale volumului, care concentrează întreaga Teologie a jertfei: frumusețea supremă se naște din suferință, asumată în iubire!
Într-o epocă marcată adesea de confuzie și frică, Părintele Mitropolit Ioan afirmă, cu tărie, că moartea nu este nimicire, ci „semănare”. Omul este „semănat” în pământ, pentru a răsări din veșnicie.
Hristos S-a născut în Betleem și a murit pe Golgota, dar a înviat, iar prin El Viața a biruit moartea!
Limbajul celor două volume apărute recent îmbină rigoarea teologică cu sensibilitatea poetică. Autorul precizează, de altfel, că „limba română este un sanctuar în care nu poți intra oricum, ci cu respect și murmur de Psaltire”.
Ambele cărți se adresează deopotrivă preoților și monahilor, teologilor și intelectualilor, precum și credincioșilor Bisericii noastre.
„Cu murmur de Psaltire” se citesc aceste volume scrise de Părintele Mitropolit Ioan nu cu cerneală, ci cu pana sufletului udată cu lacrima iubirii de Dumnezeu, de Biserică și de păstoriții pe care îi îndrumă pe cărarea către Împărăția cerurilor.
