Poeziile din volumele preotului poet dr. Dan Dumitru Gîrjoabă, apărute până în prezent, dezvăluie existența unui poet contemporan adevărat și motivat care folosește cu măiestrie, pentru exprimarea ideilor, versul alb, rime diverse (încrucișate, împerecheate, îmbrățișate), metafore, comparații, epitete etc.
Dr. Dan Dumitru Gîrjoabă este poetul care te îndeamnă la meditație, ale cărui poezii religioase sunt o cutie de rezonanță a sentimentelor autorului, este omul care se teme de Dumnezeu și Îl slujește în casa Domnului din parohia sa, fiind, așa cum spunea părintele Cleopa, ,,mai presus decât toți înțelepții lumii”.
Preotul dr. Dan Dumitru Gîrjoabă a scris și publicat, în afară de poezie, cartea de eseuri Orizonturi inefabile, apărută la Editura ,,Castrum de Thymes” în anul 2026, și prefațată (Pași spre cunoaștere) de dr. Daniel Luca.
Dacă în volumele de poezie teologul Gîrjoabă aborda teme religioase, în volumul de eseuri poposește și pe tărâmul istoriei, al artelor, dreptului și literaturii, scriind în douăzeci și șapte de eseuri (154 de pagini) despre Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Antim Ivireanu, Gib I.Mihăescu, Shakespeare și Caravaggio, despre filmul ,,Povestiri din Bocșa”, despre Biblie și conținutul ei, despre Constantin Brâncuși, Constantin Brâncoveanu și Neagoe Basarab, despre Drept etc.
Scriitorul vede orizontul ca o linie subțire fragilă, dar indestructibilă, unde cerul pare că atinge pământul, dar întâlnirea adevărată este ,,dincolo”, care scapă măsurii și timpului demarcației între vis și realitate, ficțiunea care ne hrănește sufletul și viața pragmatică, fiind subțire, fragilă, dar indestructibilă.
Pașii noștri ne poartă între moartea veșnică și viață, care se sfârșește după cum va hotărî Domnul, pentru că orizontul inefabil nu este o destinație, ci un drum interior, sufletul, care adăpostește setea de cunoaștere și credința.
În viață, omul are și momente de suferință, liniștindu-se prin lacrimile plânsului, care nu semnifică sfârșitul, ci un alt început ( ,,lacrima – fie ea divină sau omenească – nu este sfârșit, ci începutul unei vederi limpezi, neîntinate de iluzii”).
În oameni locuiesc binele și răul, dar depinde de noi pe care parte vrem s-o alegem.
În picturile sale Caravaggio s-a folosit de înfățișarea sa pentru a-l reprezenta pe Hristos, pe Goliat, pe Sfântul Ioan Botezătorul, alegerea nefiind una din vanitate, ci expresia suferinței și vinovăției, a luptei cu sinele.
Caravaggio s-a pictat simbolic pe sine ca victimă și călău, sfânt și păcătos, martir și ucigaș (Luminile lui Caravaggio cuceresc Timișoara).
Autorul dedică un eseu și Sfântului Ambrozie, care a construit o punte între poezie și religie, prin imnele sale, rămânând în tradiția creștină patronul albinelor și al apicultorilor, simbolul cuvântului dulce și luminos, care hrănește sufletele asemenea mierii (Vocea care a îmblânzit timpul: Poezia și imnele Sfântului Ambrozie).
În poezie și în eseuri preotul scriitor dr. Dan Dumitru Gîrjoabă este un fin observator avid de cunoaștere, iar ce simte și descoperă ori percepe, nu păstrează doar pentru sine și, din generozitate, transmite totul și semenilor săi.
Dr. Dan Dumitru Gîrjoabă este un preot respectat de enoriași în parohia lui, fiind convins, ca și Arsenie Boca, de faptul că biserica este făcătoare de pace, că preoții poartă preoția lui Hristos și, prin iertarea lor, Dumnezeu te iartă, prin graiul lor, Dumnezeu îți vorbește, prin ei, Dumnezeu te cheamă, oricât ai fi de păcătos.
Preotul scriitor este membru al Asociației Literare „Creneluri Sighișorene”, membru LSR, membru UZPR – Filiala „Valeriu Braniște” – Timiș, membru în Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, participant activ la simpozioanele și manifestările științifice din Timișoara, Oradea, Zalău, Cluj-Napoca, Sibiu, Roma (Italia) etc.
Ad multos libris, pater dr. Dan Dumitru Gîrjoabă!
Gheorghe Sinescu
