Atunci când Timișoara a fost desemnată capitală a culturii europene, devansând municipii cel puțin la fel de renumite prin cultura lor (București, Cluj, Iași, Oradea), s-a ținut seama, fără îndoială, de caracterul multietnic al orașului de pe Bega, unde, între altele, există un fapt singular: coexistența între zidurile aceluiași cvartal a celor trei teatre (Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German și Teatrul Maghiar), tustrele subvenționate de la bugetul național și cel local. Acest fapt unic în Europa vorbește despre buna înțelegere între etniile care sălășluiesc de atâtea veacuri în Banat.
După întregirea țării la 1 Decembrie 1918, în aceste ținuturi mult mai dezvoltate economic decât Vechiul Regat, și-au găsit loc de muncă și afirmare și români din alte zone care au contribuit după puterile și talentul lor la dezvoltarea acestei părți de țară.
Între aceste personalități culturale s-a numărat, între pionieri și la loc de cinste, mezzosoprana Elena Mira Popescu Beleavcenco, solistă a Operei Române din Timișoara, poetă și ziaristă care a condus între altele și activitatea revistei „Coloana Infinitului” care a apărut și apare sub egida Asociației Culturale „Constantin Brâncuși” din Timișoara, personalitate culturală de anvergură venită din Cetatea banilor olteni.
Prin grija UZPR Timiș, Filiala „Valeriu Braniște”, luni 12 mai 2025, a omagiat această voce de aur a Operei timișorene, atât prin prezentarea competentă și empatică a profesoarei Condan Monica, prietenă statornică a artistei, cât și prin evocări ale unor membri ai Uniunii precum Ioan Medoia, Sylvia Hârceagă, Dumitru Mnerie și care au cunoscut-o bine pe această măiastră a scenei lirice din Timișoara.
P.S. Valorile se impun oriunde trăiesc și se afirmă, indiferent de locul de obârșie!
Gh. I. Ciulpan
