Sunt zile-n care mi-e ruşine
Că eu trăiesc atât de bine,
În timp ce-n cuiele de fier,
Eşti tot pe crucea Ta, şi-n cer…
Şi la durerile oricui,
Ţi se mai bate-n trup un cui,
Estimp, flămând de propriul bine,
Îţi cer mai mult să-mi dai, Străine…
De-aş şti că nici în ceruri nu e,
Decât comoara unor cuie,
Aş lua asupră-mi, pe pământ,
Un cui măcar, din Duhul Sfânt?…
Viu, la durerile oricui,
Ţi se mai bate-n trup un cui,
Estimp, flămânzi de propriul bine,
Îl smulgem, Doamne, chiar din Tine…
25 ianuarie 2013
Fii primul care comentează