Teiul

Cand nu va amiroase bine

Cadavrul dintr-o debara,

Cand pute chiar, fara rusine,

Ca o fecala, tara ta –

 

Patibularii cand atarna

De stele noi, pe cerul pur –

Si toti romanii sunt o scarna

Ce-i tiparita chiar de cur  –

 

Pe drumul catre Institutul

Fara Cultura de Roman –

Amirositi un tei, maruntul,

Din teii care ne raman –

 

E luna lui, in care-n floare

Isi da mireasma  pe nimic,

Sa fie Romania – Mare

Pe cat e  el, de bun,  si mic –

 

Un tei inalt, cu floarea pana

In punctul matca – Univers –

Din care a strigat “Lumină!”

Lumina  – prin durutu-i vers –

 

Si poate nu-l bagati de seama,

Cum sta in drumul de grabiti –

Un tei din tei de-aceeasi mama,

Si-aceeasi limba de parinti –

 

El, teiul, dacica lui floare

O-mparte toata-n amiros,

Sa fie Romania – Mare

In libertate si frumos!

 

E luna lui, in care-n floare

Isi da mireasma  pe nimic,

Sa fie Romania – Mare

Pe cat e  el, de bun,  si mic –

 

Un tei inalt, cu floarea pana

In punctul matca – Univers –

Din care a strigat “Lumină!”

Lumina – prin durutu-i vers –