N-am să vă dau nici apă, n-am să vă dau nici pâine –
A voastră este munca de-a le avea pe masă –
Un sunet de chitară, şi-un vers, de azi, pe mâine,
Am să vă dărui, prieteni, din tot ce mă apasă –
Cântaţi şi voi, cu mine, creaţi şi voi, cu mine,
Voi sunteţi toţi, cenaclul, în arderea-i frumoasă,
Lumină, libertate, şi luptă – pentru bine !
Cântaţi cu mine-n limba română, de acasă!
Trăiască toţi părinţii! Trăiască toţi copiii!
Trăiască străbunicii, ştiut, şi neştiuţii!
Murind, nu avem moarte! Am fost, şi suntem viii
Români, uniţi pe viaţă, în cântecul virtuţii!
Trăiască toţi românii! Trăiască România!
Cântaţi, cântaţi, prieteni! Atâta vă mai spun!
Răsar apocalipse, apune veşnicia,
Tu nu uita vreodată, române, să fii bun!
Cântaţi şi voi, cu mine, istorii legendare,
Mihai, Ştefan, şi Mircea, poeţi şi voievozi!
Un Rai, să facem, măcar, din România Mare,
Chiar dacă este Lumea ticsită de Irozi!
Vin cumpene, vin lipsuri, vin necurmate rele,
Şi cine să mai ştie, ce toane ne mai vin –
Noi să cântăm, prieteni, călcând pe toate cele:
Trăiască toţi Românii, şi Ţara lor! Amin.
20 iulie 2011
Fii primul care comentează