Despre dor: Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa. (Mircea Eliade)
Dorul este un cuvânt intraductibil, din cauza profunzimii pe care o exprimă. Acestei particularităţi, Mircea Eliade îi conferă o explicaţie: „implică fiinţa în totalitatea sa“.
Poetul naţional, Mihai Eminescu, în multe poeme, are ca sursă, pentru perspectiva lirică pentru care optează, cuvântul dor.
A-ţi potoli dorul, altă expresie specifică poporului, înseamnă a-ţi împlini visul. Paradoxal, împlinirea va reduce intensitatea sentimentului care te-a conectat la impresia de fericire.
Posibilele comparaţii (pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă) sunt despre natura invizibilă a dorului, dar capabilă, totuşi, să preseze fiinţa, să-i ceară linişte numai în cazul unei lupte pentru succes (a ființei).
Credinţa în Dumnezeu, definibilă ca dorul de a ne regăsi în apropierea necondiţionată, a divinităţii, de asemenea este de nevăzut, însă nu avem curajul de a o ignora.
Dorul ne ţine conectaţi la vis.
Fii primul care comentează