Nu pot să fac nimic să-ntinereşti…
Să-ţi fiu copil de minus zece veri…
În tine să fiu ziua cea de ieri,
Să îţi servesc copilării, din ceşti…
Să fii copil, şi eu să-ţi fiu copil…
Atâta doar, să te privesc din cer…
Atâta doar, iubindu-te, să –ţi cer
Să nu îţi scuturi floarea de april –
Să stai, la fotograf, pe-un aşternut,
În straie ţărăneşti, şi cu broboadă,
Să ţii în mâini păpuşa, să nu-ţi cadă…
Prin ochii ei de fragi, să te sărut …
Nicicând să vină timpul să mă naşti,
Să-ţi fiu copil din flori, în orice floare –
Să-ţi suflu eu, pe rană, de te doare –
Să îţi adorm la sânii isihaşti –
Când timpul va să pară că te cheamă
Să înfloresc în tine – să nu ies …
Să ţes în tine purul înţeles
Al tinereţii fără moarte – mamă ….
24 noiembrie 2011
Jianu Liviu-Florian
Fii primul care comentează