CULTURA / COLINDĂ DE MOŞI

Încet, încet, ne trecem, Doamne,

Cum arde ceara în căţuie,

Veri, primăveri, şi ierni, şi toamne,

Îţi  punem sufletele-n cuie –

 

Ca o manta de vreme proastă,

Vin moşi cu-un dar – să nu mai doară

Aceste trupuri de povară,

Ce au purtat comoara voastră –

 

Încet, ne cocoşăm, de-a  rândul,

Ne şubrezim de igrasie,

Din tot ce-am fost, rămânem Ţie,

Să ne mai  legeni, Doamne,  gândul  –

 

Ba am uitat unde-i  bastonul,

Ba nu mai ştim unde e casa,

Ba am plecat cu tot plutonul

Să ne mai umple-o pâine, plasa –

 

Vin moşi, mereu, şi pleacă moşii –

Ce dar pe lume să mai lase,

Că  daruri au adus, frumoşii,

Până-au  rămas doar piei, şi oase –

 

Şi pleacă ei, ne vine rândul,

Să nu mai fim deloc în stare,

Să bucuram şi prea flămândul,

Şi prea sătulul – de iertare –

 

Încet, încet, ne trecem, Doamne,

Cum arde ceara în căţuie,

Veri, primăveri, şi ierni, şi toamne,

Îţi  punem sufletele-n cuie –

 

5 decembrie 2011