În blidul de pământ, bucăţi de pâine –
Un lapte aburind în el, fierbinte –
Pe laviţă, stă trupul meu, cuminte –
Mănâncă, să viseze, înainte –
Pe masă, un opaiţ aruncă –o mână
De umbră, şi lumină, prin odaie –
Şi pleoapele, şi gândul, mi se-nmoaie –
Pe cale, întunericul se-afână –
În sobă arde jarul, ca o vulpe
De aur, bate vântul în ţâţână –
Pe ştrec, un felinar se mişcă până
Îi iese mocăniţa dintre pulpe –
Alt trup – bunica – îi întinde patul
Trupului meu – în tremuratul lunii –
În gând, se scoală – când adoarme satul,
Sufletul meu – să arginteze prunii …
Fii primul care comentează