Ochii tăi răspund chemării mele,
de a prelungi vacanţa.
În spatele privirii,
e gândul de însoţire.
Mai departe de mâinile-ţi albe,
care cuprind şalul
în reluare,
nu se duce imboldul meu
de a trăi altfel
la mare.
În valuri,
explodează cârje de soare,
pentru înotul de azi al delfinilor
vechi.
Varga sonoră a lucrurilor atinge timpul.
Strigătul de a pleca
ţi-l astup cu înfometata mea gură
de sărut.
Sentimentul de a nu fi singură
în lume
te-a luat în braţe
şi nu ţi-a mai dat drumul
în colajul mării care trece.
Fii primul care comentează