Puterea din pleoapă

Și banii au fost creaţi

După chipul şi asemănarea omului.

Sunt oameni care nasc oameni,

Sunt oameni care nasc bani.

Nu am văzut niciun om ieşind din nimic,

Nici bani să intre în om,

Fără o mână întinsă, măcar.

Erau vremuri în care

Banii aveau inimă,

Pentru că oamenilor le era ruşine

să plăteasca cu ei

Lacrimile pe care nu le aveau.

Erau vremuri în care

Bogăţiile erau atât de multe,

Şi lacrimile erau atât de rare,

Încât tot aurul lumii

S-ar fi dat pe o lacrimă…

Dar cine avea în inimă

Ocnă de sare

De dat?

Erau vremuri în care

Primeam la salariu

Lacrimi în loc de bani…

Şi acum ne mirăm

Că banii sunt după chipul şi asemănarea noastră,

Şi ni se scurg  din ochi

Ca nişte  râuri de petrol, minereuri, şi apă…

Am da o lacrimă ca să se oprească

Plânsul acesta în hohote,

Dar de unde atâta putere

În pleoapă?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns