Ma fratilor,
Fura dumineca oltenii la vot.
Venira cu urna drept in fata casii mele.
– Nae Marine,
Zisera
Iote, o facuram si pe-asta!
Iti aduseram urna in drum,
Numa sa vii sa votezi si mata, acum!
Ma, fratilor,
Zic,
Da ce,
Eu sunt prost?
Pai, adicatelea,
Cum sa va votez eu pe degeaba?
– Pai cum pe degeaba, nea Marine?
Cum pe degaba?
– Ma, zic,
Ia vezi,
Sa nu va dau eu voua, ce mi-ati dat voi mie!
– Pai, ce vorba e asta, nea Marine? Ce vorba e asta?
– Ma, zic,
Vinul pentru nas Pantelica
Mi l-ati dat voi,
Sau l-am dus,
Din ce am muncit, eu?
Aia cam tacura, stii, cam tacura.
– Ma, zic,
Sarmalele pentru nasa Reta,
Mi le-ati dat voi,
Sau le-am dus,
Din ce am muncit, eu?
Aia cam tacura, stii, cam tacura.
– Ma, zic,
Am luat eu de la voi vreo para?
Aia tacura si se rosira.
– Si acu, veniti cu urna peste mine, sa va votez pe degeaba?
– Ma, nea Marine, zisera,
Ia zi mata, ce vrei?
– Io? Sanatate! Da nu mai am putere. Si nu stiu cand imi vin puterile. Dar mai vreau sa ajung odata in viata mea, in Bucuresti, la nas Pantelica, sa-I duc ploconul.
– Bine, zisera. Iti aducem noi ploconul pentru nas Pantelica, numai sa vii sa votezi!
– Ma dusei, votai, si asteptai.
Nu veni nimeni cu niciun plocon.
Doar la un ceas, vazui acatata in gard o papornita. Nu prea noua. Din rachita. Alb-albastra. Ca situatia e alba de albastra. Hait! Zic. Au adus ploconul. Cand ma uitai – papornita goala.
Ma dusei la partide.
Bine, ma fratilor, asta va fu ploconul? O papornita goala?
– Ma, nea Marine, iarta-ne. Zisera. Da nu mai avem nimic in visterie. Decat datorie.
– Da io de la cine primii papornita? Zic.
– Cu cine votasi, nea Marine?
– Nu va spun, ca votul e secret. Dar va fac o declarative de presa: votai cu Dumnezeu.
– Ei, vezi, nea Marine, zisera, Dumnezeu ti-a dat papornita aia goala. Sa o umpli matale!
Mai fratilor,
Acu ma duc la Bucuresti sa-I duc lui nas Pantelica papornita. Cand o vedea ce e in ea, o sa moara de bucurie. Parca-l vad ca o sa intrebe: da ce ai pus in ea, Marine? Ca parca e goala, si e ca fulgul de usoara?!
Si eu o sa-i zic, stii, o sa-I zic: Sufletu’, nasule!
Ce sa mai ramana de pus in papornita matale cand fura oltenii la vot de o viata intreaga?
Ma fratilor,
O sa se bucure nas Pantelica.
Ca stia ca noi, oltenii, dadeam odata vin, porc, praz, la nasi. Ba chiar si camasa dupe noi.
Da cand o auzi ca ne dam, azi, sufletu’?
O sa moara de bucurie! Stii? O sa moara de bucurie!…


Fii primul care comentează