În principiu, lucrurile sunt clare. Fiecare îşi stabileşte locul în care va face concediul, în funcţie de preferinţe, de buget sau în funcţie de o serie de alte motive personale, care îl privesc pe el sau propria familie.
Dar, dacă aşa ar trebui să stea lucrurile, în realitate, ele pot fi complet diferite. Şi nu doar de această dată e o discrepanţă între teorie si practică…
În primul rând, cel care caută un concediu de neuitat se scoate pe sine din ecuaţie. Concediul nu trebuie să fie de neuitat pentru el, ci pentru ceilalţi, nu el trebuie să fie impresionat, ci să-i impresioneze pe ceilalţi, spre a ieşi el în evidenţă.
Aşa încât începe prin a întreba, în stânga şi în dreapta, cam pe unde îşi vor petrece cunoscuţii lui concediul, ce destinaţii au ales anul acesta şi, dacă nu mai ţine minte, unde au fost toţi aceştia în anii trecuţi. De obicei, vrea să ştie dacă respectiva persoană revine în acelaşi loc. În cazul în care răspunsul este afirmativ, urmează un ‘aha’, plin de subînţeles. El nu face parte din categoria celor care îşi petrec vacanţele de două ori în aceeaşi staţiune. Dacă, insă, răspunsul este negativ, va susţine invariabil că, din câte a auzit, locul de anul trecut este, din toate punctele de vedere, altfel decât cel ales pentru anul acesta.
Aşa se încheie prima fază, cea a culegerii de informaţii. Odată obţinute, el va spune – ceea ce nu ar fi departe de adevăr – că, deocamdată, vrea să se inspire din opţiunile altora. Ascultându-le, el sfârşeşte prin a găsi, fiecăreia, un punct slab. Cu alte cuvinte, nu doar că va reuşi să îţi explice că locul pe care l-ai ales este inadecvat dintr-o sumedenie de motive, dar, pe deasupra, îţi va strica şi ţie pofta de a-ţi petrece concediul acolo şi vei rămâne cu regretul că ţi-ai deschis inima în faţa unui prieten.
Dar, fiindcă cel ce îşi plănuieşte astfel vacanţele nu se lasă cu una, cu două, urmează faza în care el s-a decis deja pentru o destinaţie, una în care, absolut sigur, nu a mai fost nimeni din cercul lui de prieteni sau de cunoştinţe. El îţi va povesti că ar fi vrut, din toată inima, să meargă unde mergi tu, chiar dacă nu este tot ceea ce şi-ar fi dorit, dar că, până la urmă, a aflat, dintr-o sursă demnă de încredere, despre o ofertă irezistibilă, aşa că, nu atât pentru el, cât pentru familie…
In fine, fazele preliminare se isprăvesc, fiecare merge în locul pe care l-a ales din varii motive, pentru ca, mai devreme în vară sau mai târziu în toamnă, lumea să se regăsească. Revăzându-l, îţi va spune cât este de fericit că a ales respectivul loc şi nu altul, cum ar fi putut, dintr-o eroare, să aleagă. Mai mult, va incerca să te convingă să mergi şi tu în anul viitor acolo, pentru că nimic nu se compară cu locul pe care a avut inspiraţia să-l aleagă, deşi alţii au încercat să-l convingă de superioritatea opţiunii lor. Alţii, adică tu. Fireşte că anul viitor, dacă ai nesăbuinţa să-l asculţi, îţi va spune că ar fi mers din nou acolo, dar că, ştie el din sursele cele mai sigure, condiţiile nu mai sunt aceleaşi, s-au prostit cu toţii, nu te mai poţi baza pe nimeni.
Dar, până atunci, ca să te convingă, îţi va arăta nenumărate poze de concediu. Îţi va spune că şi-a cumpărat special un aparat foto nou, mai bun decât cel din trecut, mult mai performant, dar că, la urma urmei, nu asta contează, căci te vezi pe fotografie oricum, indiferent ce aparat ai, că marea sau muntele se văd oricum, doar că el, trebuie să-l înţelegi, vrea să facă fotografii, pe care să le lase urmaşilor urmaşilor lui, să fie de calitate şi să aibă şi o tentă artistică. Apoi, începe să îţi arate câteva sute, pe care nici nu vrei să le vezi, care nici nu îţi plac, care sunt aproape toate la fel, în care apare el mereu cu o figură pierdută (asta este ipostaza pe care majoritatea o cosideră „cea mai”artistică), ca şi cum nu ar avea habar că este fotografiat, cu copiii (daca îi are) şi, cât mai rar, cu soţia / soţul, după caz. La fiecare poză, îţi va explica o întreagă serie de lucruri inutile, de la cum a interacţionat el cu ospătarul la cum a fost briza, ce a mâncat şi, mai ales, starea lui de spirit din acea seară/noapte/dimineaţă…
După care îţi va spune că se bucură că s-a intors, că toţi cei care vorbesc numai despre unde au fost sunt enervanţi, că nu mai există pic de modestie, dar că se bucură că atât tu, cât şi el sunteţi altfel, şi cea mai bună dovadă este că tu nu te-ai lăudat niciodată, că nu ai vrut să arăţi cât de frumoasă ţi-a fost vacanţa, că nu ai vrut niciodată să epatezi, că nu degeaba sunteţi prieteni, se vede doar de la o poştă că aveţi o bază comună, aceea a bunului simţ şi a unei relaţii sincere, de la om la om.
Fii primul care comentează