Eroul Azorel, care poate fi subiectul unei scenete, este excelenta povestire, scrisă în clasă, la o lucrare de control din aprilie 2012, împreună cu alte subiecte, de către un băiețel de 10 ani.
Pe un spațiu scurt, pretins de cerință: numai câteva rânduri!, sunt îmbinate, în mod exemplar, narațiunea și dialogul. Textul redat aici respectă întocmai originalul: titlu, alineate, semne de punctuație și de ortografie etc.
Eroul Azorel
de Teodor Matei Ionescu
(lucrare de control, aprilie 2012)
Ziua a început bine, dar dintr-o dată noua ușă făcută de bunicul meu (la un coteț de pui, n.n.) se desprinde și cade la pământ. O coțofană vede această întâmplare așa că zboară grăbită spre puișori.
Azorel vede coțofana așa că latră la ea și parcă ar fi zis:
– Pleacă de aici, coțofană rea! Nu o să iei niciun puișor.
Stăpânii lui Azorel, adică tatăl, mama, bunica și bunicul meu aud lătratul lui și vin repede. Bunica zice:
– Cred că e un hoț.
– Nu, nu este, este o coțofană. Mă duc să iau mătura.
Bunica și bunicul se duc la coteț și gonesc coțofana:
– Pleacă, pleacă!
Și coțofana fuge mâncând pământul.
Bunica îi mulțumește lui Azorel:
– Bravo, Azorel, știam că ne vei ajuta. Uite un os drept răsplată. Bravo!
Fii primul care comentează