Pe coaja nucii de pământ,
Pe care calci, fără să ştii
Dacă te ţine printre vii,
Sau nu, secunda ce s-a frânt,
Să numeri calm până la trei
Şi să te bucuri infinit,
Că mai trăieşti, că ai trăit,
Şi încă poţi să fii, să vrei…
Că mai ai timp de respirat,
Şi fericire de iubit,
Cât gămălia de chibrit,
Care, cândva, a luminat…
8 ianuarie 2013


Fii primul care comentează