Din lumea aceasta, din rău şi din bine,
În Rai de-am s-ajung, în cetatea promisă,
Cu ziduri de aur şi porti de rubine,
Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră deschisă!
În Rai de-am să intru – firesc, din greşeală,
În sunet de trâmbiţi şi imnuri de misă,
În sala cu tronuri divine, astrală,
Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră deschisă!
În Rai de-am să fiu prizonierul iubirii,
Şi milei, frăţiei pe inimă scrisă,
În chiar catedrala nemărginirii,
Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră deschisă!
Căci pasăre-am fost, şi-am zburat totdeauna,
Şi liber am fost – şi pe lumea închisă –
Dorinţa din urmă, mi-e singură – una:
Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră deschisă!
5 octombrie 2012


Fii primul care comentează