Cântecul meu, iubito, nu aşteapta bani
Ci-şi are plata în parfumul altor ani,
Când păsări nevăzute, şi cu zborul jos,
Eram un singur cântec, îngânat frumos…
Eu n-am ştiut nimic să-ţi spun, dar să te cant,
Să pun – din taina ta – un cântec în pământ,
Ca mâine, sub mereu grăbitele ninsori,
Parfumul lui să zămislească alte flori…
Şi azi, iubito, încă ţi-l mai cânt,
Cât suntem, tainic, încă, păsări de pământ,
Cât, încă, ne desparte, în comun, un drum,
E mai frumos parfumul lui curat, de-acum…
5 noiembrie 2013
Fii primul care comentează