Cantectul florarului

Cântecul meu, iubito, nu aşteapta bani

Ci-şi are plata în parfumul altor ani,

Când păsări nevăzute, şi cu zborul jos,

Eram un singur cântec, îngânat frumos…

Eu n-am ştiut nimic să-ţi spun, dar să te cant,

Să pun – din taina ta – un cântec în pământ,

Ca mâine, sub mereu grăbitele ninsori,

Parfumul lui să zămislească alte flori…

Şi azi, iubito, încă ţi-l mai cânt,

Cât suntem, tainic, încă, păsări de pământ,

Cât, încă, ne desparte, în comun, un drum,

E mai frumos parfumul lui curat, de-acum…

5 noiembrie 2013

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns