Din cate-observ, ne este plina coca
Si de Cleopa, si de-Arsenie Boca,
Desi n-avem destul, avem destule,
Suntem atat de mari, in stiinte nule –
Conferentiem pe glob, chemati de lume –
Avem o reputatie, si un nume –
Vedem in jurul nostru, multi sarmani –
Dar cat avem nevoie noi, de bani –
Avem copii mai buni decat am fost –
Ce si-au facut, prin munca noastra, rost –
La Londra, la Toronto, la New York,
Si tot pe noi nevoile ne storc –
Primim si cruci, si Biblii, si icoane –
Salvam pe multi, de cruce, si piroane –
Cand au nevoie, nu scapam de ei –
Si cand avem si noi, de unde-i iei?
Imbatranim in osteneli, si grija,
Sa tot extragem schija dupa schija,
Si cand scapam de munca, si de carte,
Ne-ngroapa tot familia, dupa moarte –
Privesc in jur, bunicul, tata, altii,
Ce si-au slujit romanii lor, inaltii,
De nu munceau cat zece, sa apuce
Un ban deoparte, nu aveau nici cruce –
Si cat n-au spus ai mei, la fini de bine,
Sa aiba grija, dupa ei, de mine –
Si-au spus: Ii facem viata, noi, usoara!
Si-au mai venit la mine doar sa ceara –
Asa ca operam pe cine are –
Sub juramant ca n-are – da o floare –
Si-o floare dau si eu, caci imi dau seama
Ca merita macar atat, si mama …
9 decembrie 2013


Fii primul care comentează