Visez spre dimineata. Vanzaorul imi arata niste tuburi albe. Tubul are doua parti: un cilindru mare, apoi unul mai mic. Imi arata cum se inchide capacul. Capacul este galben. Exista 777 combinatii posibile, imi spune. Va dati seama, nimeni nu va putea sa ghiceasca combinatia, sa fure vreuna. Bine, zic, dati-mi 50 de miliarde de bucati, ca sa fiu sigur.
In urma cu alte zile: Visez noaptea.
Sunt intr-o sala mare. In fata mea, o masa cu lumanari, in doua cutii mari. O lumina galbuie, in umbra salii. Vanzatorul este in picioare, in spatele mesei. Se tanguie. Implora. Gesticuleaza. Eu vorbesc, vorbesc. Tu vorbesti aici despre sanatate? Aud. Deodata, vanzatorul se aseaza pe scaun. Nu mai are fata. Fata lui este o masca de hartie. Un abajur iluminat din interior. Are ochi de carbune, si gura de carbune. Eu vorbesc, vorbesc. Tu vorbesti cu omul fara fata? Mi se spune. Eu vorbesc, vorbesc. Deodata, se face intuneric bezna. Sunt derutat. Incerc sa vorbesc. Tu vorbesti si in intuneric? Mi se spune. Ma trezesc.
Visez. Vorbesc cu nasul la telefon. Ma intreaba. Raspund. Calm. Totul e bine. Intrebari. Raspunsuri.
Deodata, se starneste vantul. Bate cu furie. Fereastra este deschisa sus. Perdeaua se rasuceste pe galerie. Eu injur. Injur. Vantul. Apoi sunt calm. Reiau discutia.
– Alo?
Niciun raspuns.
Telefonul se inchide. Sunt singur.
Concluzia mea: Nu injura, orice s-ar intampla.
23 decembrie 2013
Fii primul care comentează