Ce să vadă la Palatul Baroc?! întreba retoric un bătrânel enervat că am cam aglomerat firobuzul 16, într-o mică evadare a clasei a II-a F, de la Școala Gimnazială Nr. 30, din cotidianul lecțiilor obișnuite.
La Palatul Baroc, elevii mei au cunoscut oameni frumoși, inteligenți, răbdurii, gata să ne însoțească și să ne dea explicații, extrem de atenți ca pruncii să nu dea curs instinctului pueril de a atinge, de a țintui, de a arăta prin palpare ceea ce văzul le descoperea cu uimire.
Din explicațiile pline de înțelepciune, excelent drămuite la nivelul vârstei copiilor, ale Doamnei muzeograf Elena Miklosik, elevii au aflat, de la intrarea în muzeu, că fiecare tablou incumbă o poveste, iar fiecare copil va fi foarte câștigat dacă reține povestea unui singur tablou, apoi va fi ispitit să revină, să-l revadă, împreună cu părinții, ori cu prietenii. Evident că atunci va acroșa vizual și alte imagini semnificative, părelnic cunoscute dintr-o vizită anterioară, ori din poveștile citite.
Copiii au descoperit ținute și obiceiuri de epocă, personalități importante, reale, sau din mitologia greco-romană, ori din episoadele Biblice, arta de a pune în prim-plan personajul principal al unui tablou, măiestria de a reda inefabilul, ori, dimpotrivă, realul- impresia texturii, valoarea culorii, limbajul expresiilor faciale și cel al trupului.
Li s-au revelat numeroase povești: cea a nobilului Ormos Zsigmond, care a donat numeroase lucrări acestui Muzeu de Artă; cea a Sfântului Ieronim, lângă care s-au aciuat și sălbăticiunile fioroase, întru ascultarea cuvântului cu har; modalitățile de reprezentare a Fecioarei cu Pruncul; episodul lui David ce ține deja, învingător, capul lui Goliat; alegoria Dreptății celei de fapte cântăritoare; dramatica apariție a zeiței Palace Athena spre înfrânarea forței și a pasiunii; cutremurătoarea legendă a Artemisiei îndoliate; nuditatea inocenței lui Adam și a Evei, în Paradis; limitarea îndrăznelii omenești de a atinge sacrul prin înălțarea Turnului Babel.
După o oră de vizionări de tablouri, de interogații ce au primit răspunsul prompt și specializat, informat, al muzeografei, copiii, deși așezați deja pe parchetul sălilor, întru ascultarea minunilor expuse, s-au declarat neobosiți, gata să mai asculte povești prin tablourile prezentate atât de plastic, convingător, viu, pasionat- de către gazdă.
Cam asta am văzut într-o oră, i-aș zice moșulețului blazat, din firobuz, dar câte și mai câte săli sunt încă de vizitat, și câte alte povești de aflat din tablourile de la Palatul Baroc!!!
Fii primul care comentează