Desteptarea

Sa ne trezim  dis de dimineata

Sa mergem in piata,

Sa cumparam zorii,

La kilogram…

Desi, de unde bani,

Pentru cateva chite, macar,

De albastru?

Si cum sa-ti deschizi

Ochii carpiti

Cu intunericul  altora,

Cand ciripeste

In ocheanul cu miscatoare vitralii

Al  amurgitelor vise,

Racoarea?

Ai mai dormi in stare de toate

Cate iti cer

Sa le cresti …

– E proaspata dimineata? Intrebi.

– Chiar acum am cules-o.

– Cat cereti pe ea?

– Intai, serviti o bucata de-aici ! iti intinde cutitul.

– Va multumesc, deja am gustat-o..

Imi lasa sufletul,  un mar pe iarba.

–         Cat sa va pun?

–         Mai puneti… mai frageda…

–         Mai poftiti pe la noi…

Pofta buna! Si sanatate!

Sa va ostoiti lumina taranii,

la apa si soare!

–         Multumesc… Negresit… Sa ne bucuram de adierea netrecatoare a primaverii peste toate luminile din univers!

Si te intorci acasa

Pe credit

Sa iti aduci aminte de cei

Care ti-au platit, le plateai, si iti vor plati

dimineata copilariei

Care viseaza cu pumnii deschisi …

27 iulie 2014

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns