Conferința „The One Man Factory” de la UP Timișoara, susținută de Sergio Goma, nu a fost doar despre cum să faci o fabrică deservită doar de un om. Ci (și) despre ceea ce ar trebui să fie un inginer, cum să fie el format în Politehnică și mai ales ce-i trebuie ca să fie inginer adevărat.
Cele mai faine idei dintr-o conferință se pot afla la sfârșit, când conferențiarul răspunde la întrebări, când discută cu publicul participant. Până atunci sunt mai mult teorii care, dacă expunerea e prea „savantă”, de cele mai multe ori nu sunt înțelese de către jurnaliștii contemporani, prea obișnuiți să afle răspunsuri și informații printr-un „search” pe Google.
De fapt, pe un plan mai general, acesta, conflictul dintre creatori și căutători a și fost o temă a conferinței. Astfel, dr ing Sergio Goma, un timișorean creat aici, la Poli, dar acum fiind în Arizona, a spus că poate încă nu este sesizabil dar marele conflict va fi între cei care caută soluții și cei care le oferă. Că nu poți elimina omul ca factor de decizie. „Ca să poți fii un creator, trebuie să cunoști doar două limbaje: matematica și fizica! Dacă le stăpânești, în facultate vei fi capabil să înțelegi, să te dezvolți, să proiectezi modele…”
Un inginer nu trebuie să fie specializat în mai multe domenii, însă el trebuie să fie capabil de a înțelege, de a învăța și de a se dezvolta și în alte direcții. Adică „să ai în background” această disponibilitate, să fii permeabil la a vedea, a înțelege și a vrea să înveți. Acum se observă o mare lipsă a inginerilor de sistem. Sergio Goma a apreciat că aceasta ar putea fi profesia viitorului.
Ce profit are fabrica deservită de un singur om
Cum spuneam, subiectul conferinței a fost prezentarea unui concept, respectiv de „The One Man Factory”. Și punerea lui în practică. Adică o fabrică, o activitate ce se susține singură, deci aduce profit. Și care, deci, să fie deservită de cât mai puțin personal, în cazul de față un singur om care intervine o dată la câteva zile pentru câteva zeci de minute. Să fie ceva ce, la o adică, să pot face și eu, zicea Sergio. Restul activităților sunt conduse „remote” sau de sisteme automatizate.
Să revenim însă la finalul conferinței, unde a fost pusă întrebarea esențială a întâlnirii: de ce ați făcut această fabrică? Sergio Goma a răspuns: „Mă copleșea ideea că trebuie să lucrez toată viața pentru o companie care să-mi dea un salariu. Chestia asta a devenit la un moment dat foarte apăsătoare. Și, am decis să fiu independent!”
O altă întrebare importantă a fost de câți bani ai nevoie pentru o astfel de afacere? Sergio a spus că de vreo 6 milioane de dolari. Și că-i aduce cam 200.000 pe an, dar lui nu-i trebuie decât 60.000 ca să trăiască. Diferența o folosește pentru alte proiecte.
Geneza „The One Man Factory”
Fabrica lui Goma este de fapt un mini-combinat (câteva rezervoare mari și instalațiile aferente) care produce malț pentru producătorii de bere. Un produs banal am putea spune. Ca să înțelegem însă proiectul trebuie citit „speach-ul”. El a spus de la început că toată conferința se va desfășura în două chei: motivația pe care trebuie să o ai și felul în care o transpui în practică!
Despre prima, am spus deja, să scape de jobul de la corporație. A doua, cum putem realiza această dorință? Aici intervine experiența lui în proiecte derulate în Verde Valley din Arizona. Acolo a fost implicat în schimbarea surselor de venit ale fermierilor. Respectiv, în loc de cultivarea porumbului, un consumator de apă, aceștia să poată fi determinați să se axeze pe afacerile cu malț. Sergio Goma a spus asistenței că marea provocare a fost să-i convingă. Iar ca să facă asta trebuia ca aceștia să aibă încredere în el.
Oricine vrea să obțină ceva de la comunitate, trebuie ca în primul rând să-i ofere el ceva. Trebuie să te faci util, chiar dacă nu ești tobă de carte, nu știi, înveți pe parcurs, esențial este ca oamenii din comunitate să te perceapă ca unul de-ai lor. Prin serviciile pe care le aduci comunității în mod voluntar nu faci decât să-ți crești credibilitatea. Acesta este un principiu de care (la noi) se ține prea puțin cont.
Învățând despre cum se obține malțul, Sergio Goma a ajuns la ideea că este o afacere pe care o poate face singur, respectiv acest concept de „The One Man Factory”. Astfel, Sergio Goma produce malț pe care-l vinde în special producătorilor de bere de pe plan local.
Principii esențiale de existență ale afacerii
Primordial ar fi creativitatea și spiritul antreprenorial. Să ai capacitatea de a te depăși, să înveți. De exemplu, la făbricuța lui, Sergio Goma a trebuit să improvizeze soluții, să creeze situații, modele. Dacă ar fi angajat un proiectant pentru fiecare detaliu pe care nu-l stăpânea, totul ar fi ieșit mult mai scump.
Apoi, mai sunt câteva criterii de care e bine să se țină seama:
- Predictibilitatea; respectiv să ai previziunea asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla. De exemplu, dacă-ți „pușcă” o valvă și-ți crește presiunea, să știi care și unde este localizată. Nu ar fi bine să optimizezi valva aceea, să nu mai cedeze, pentru că n-ai face decât să muți eroarea undeva unde nu știi. E preferabil să-ți cunoști punctele slabe.
- Observarea și controlul să fie făcute cu mijloace și tehnologii diferite, astfel vei obține rezultate cu valori absolute egale, cu oricare metodă o vei face.
- Dacă apare o dereglare a fluxului să o poți reface imediat, iar efectul acesteia să nu treacă de 10% din rezultatul final. De exemplu, dă faliment un furnizor de materie primă, să poți oricând apela la altul, iar diferența de preț cu care vinzi să fie sub 10%.
- Să fii stăpânul software-ului, al deplinei lui funcționalități, să nu te trezești cu modificări pe care nu le poți controla.
- Independența din punct de vedere al resurselor și materiilor prime. Tot ce ai nevoie să fie accesibil oricând, pe plan local și nu în cloud cum s-ar zice. Ia închipuiți-vă că vă bazați afacerea pe un server aflat la 1000 de km sau corespondența dvs să fie exclusiv pe Yahoo! Nu e cazul să mai dăm exemple.
Și mai o întrebare: „Nu vă temeți că o să vă asimileze cineva forțat și astfel o să vă preia afacerea?” Răspuns, după o secundă de reflecție: „Păi, nici eu nu-s de pe stradă, am crescut în Piața Traian și știu să mă păzesc singur!”
