8 Aprilie (20 iunie 1995, Paris, Franța) Emil Cioran. Tatăl său, Emilian Cioran a fost un om respectat în sat, protopop ortodox, preot în sat şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira, a fost fiică de nobil transilvănean originară din Veneția de Jos, de lângă Făgăraș. Cu asemenea moştenire părintească, Cioran se dovedeşte a fi un elev deosebit de silitor, la vârsta de doar 17 ani devenind student al al Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, unde a fost coleg cu Constantin Noica. I-a studiat în limba germană pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, și mai ales pe Friedrich Nietzsche. În ultimul an al facultăţii publică articole în periodicele „Calendarul“, „Floarea de foc“, „Gândirea“, „Vremea“ şi „Azi“. După absolvire, în anul 1932, s-a înscris la doctorat, în speranţa obţinerii unei burse în Franţa sau în Germania, bursă pe care o va obţine. În anul 1934, i se publică în România primul volum, „Pe culmile disperării“. Urmează o serie de publicări, între timp Cioran predă timp de un an filosofie. În 1942 o cunoaşte la cantina studenţească pe Simone Boué, cea care îi va fi soţie până la finele vieţii. Emil Cioran, un om de o inteligenţă şi fineţe rară spunea că “a abandonat limba română motivând că nu dorea să scrie într-o limbă „pe care n-o înţelege nimeni”, dar a rămas până la sfârşitul vieţii cu sentimentul că, atunci când vorbeşte franceza, o „maltratează”. ”
Cioran îşi sintetizează propria viaţă şi operă: „Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.” (Sursa: https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/)
