Născut la 9 septembrie 1951 la Bucureşti, Gabriel Stănescu, pasionat de litere, cuvinte şi sensul acestora de mic copil. Tatăl lui a fost functionar CFR, Corneliu Stariescu si mama sa, Elena (n. Marculescu), i-au oferit şansa unei educaţii şi un cămin stabil. Astfel, Gabriel, după studiile gimnaziale, a urmat Facultatea de Filosofie din oraşul natal. Teza sa de doctorat Particularități etnoculturale ale românilor americani Contribuții la studiul comparativ al etnosului românesc. A fost o deschizătoare de drum pentru continuarea carierei sale din Atlanta, S.U.A. – în 1991.
După facultate, înfiinţează împreună cu alţi poeţi optzecişti cenaclul „Charmides”. Colaborează cu revistele din acea vreme. Drumul său a dus peste ocean stabikindu-se în Atlanta. Stănescu fondează acolo, Origini Romanian Roots, A Review of Literature, Ideas, and the Arts, în 1997, şi înfiinţează editura Criterion Publishing.
Din anul 2000 începe să publice Caiete Internaționale de Poezie și Almanahul Origini. Zece ani mai târziu, se stinge din viaţa la Bucureşti la 22 noiembrie. Astfel, ţara a pierdut un adevărat ambasador al culturii, ce făcea în mod voluntar drumuri între România şi Statele Unite, scriind şi descriind cultura, fapte, obiceiuri, întâmplări etc.
Cultura noastră este drastic limitată datorită fragmentarismului existenței omului acestui secol, preocupat de supraviețuire, de imediat și mai puțin fascinat de frumusețea întregului care se relevă în erudiție. Tipul cărturarului a fost înlocuit cu cel al foiletonistului, care scrie mai mult decât citește , care comentează superfluu mai mult decât înțelege (Stănescu, Gabriel: Jurnal în căutarea poeziei, Ed. Criterion Publishing, 2001, p. 130).
În limba țării mele dacă scriu nu mă simt vinovat. Pentru mine unul, „integrarea” nu va fi completă din pricină că nu pot exprima cu deplinătate ceea ce simt într-o limbă de împrumut. Una este să comunici curent într-o limbă de adopțiune și alta e să o stăpânești în așa mare măsură încât să te și poți exprima, ca și cum ai respira. Câți s-au încumetat să o facă? Câți au reușit cu adevărat să atingă perfecțiunea? Trebuie să fii înger și să vorbești limbajul îngerilor; și eu nu sunt înger. Îmi asum riscul, în continuare, de a scrie în românește. E un paradox să locuiești departe de țară și să scrii în limba țării tale, un paradox comfortabil, totuși. În limba țării mele , scriind, nu plătesc vamă, nici taxe statului american. Numai Dumnezeu vorbește pentru mine în graiul neamului meu (Stănescu, Gabriel: Jurnal în căutarea poeziei, Ed. Criterion Publishing, 2001, p. 131).
„A trecut de mult vremea cireselor
Stropii calzi risipindu-se prin pielita subtire a fructului
Cum singele rascolind trupul unui barbat
Aceasta era in iunie
In starea de levitatie vigurosul trunchi al unei amiezi
Cu pistruii ploii in soare sunind ca banutii de aur” etc.
(Vremea cireselor)
Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_St%C4%83nescu
https://curentul.net/2010/11/27/in-memoriam-gabriel-stanescu/
